Când se terminase „partea teoretică”, am ieşit din sală – aşa s-a întâmplat să mă nimeresc alături de scriitorul Aureliu Busuioc şi să înfrupt vorbele de duh, glumele şi butadele pe care maestrul le servea cu generozitate. Lume multă, toţi se grăbeau spre ieşire. La un moment dat am dat nas în nas cu maestrul Valentin Mândâcanu. Busuioc, face o mină foarte serioasă, preocupată, ba chiar un pic speriată, şi-l întreabă „sincer” mirat: Bă, tu încă n-ai murit?! Cei din jur, care au auzit gluma, hohoteau…
Mi-am amintit de această glumă, joi seara când la o televiziune, în cadrul unei emisiuni de dezbateri pe tema referendumului, l-am văzut pe …, pe cine credeţi? Pe Gheorghe Sima. M-am holbat perplex la el şi prima întrebare ce mi-a venit în minte a fost gluma lui Busuioc: Bă, tu încă n-ai murit? Individul acesta se prezintă drept preşedinte al Partidului Muncii. Lumea aude de acest „partid” doar în campaniile electorale care ia, de regulă, câteva zeci de voturi, în schimb foloseşte timpii de antenă gratis, de parcă chiar ar fi lider de partid. Exact în aceeaşi situaţie e şi „partidul” lui Pleşca pe care l-am văzut în aceeaşi seară alături de „nemuritorul” Sima. Apropo, nu ştiţi, acest Pleşca, ex-ministru al Apărării, a mai fost judecat sau nu pentru crima de pe poligonul de la Bulboaca?
…Misiunea unor asemenea „partide-căpuşă” e de a introduce confuzie în mintea alegătorului mai puţin iniţiat. Eu înţeleg, democraţia e democraţie, dar de ce CEC nu pune problema ca un partid care ia doar câte două-trei sute de voturi, nu într-o campanie, dar în trei-patru-cinci campanii electorale consecutive, să fie scos din listă? Ce ar pierde sistemul pluripartidist din R. Moldova dacă, de exemplu, ne va scuti de prezenţa pe ecrane a unor „lider de partid” de mărimea şi importanţa lui Sima şi Pleşca? Iar de acestea-s foarte multe…
