Cacofonia (din gr. kakos – urât, rău şi gr. phone – sunet) este o asociaţie neplăcută de sunete şi cei care măcar au trecut prin şcoală (dar nu chiar ca gâsca prin apă!) ştiu că trebuie să evite îmbinările fonetice inestetice, formate nu doar din ca-ca-cu-că-co-câ etc.(spune că când merge…; ştie că care citeşte; la fel ca cursul etc.), dar şi din alte tipuri de silabe, a căror alipire dă efecte cacofonice (de tipul: trebuie să se sesizeze; să-l scape pe poporul nostru ş.a.). Pentru evitarea cacofoniei se poate recomanda dispersarea acesteia prin introducerea unui alt cuvânt, de ex.: că atunci când merge, că cel care, la fel ca şi cursul etc. sau reformularea întregii sintagme.
Or, în ultimul timp, grija exagerată a unora de a evita cacofonia a plodit o altă inadvertenţă – tot mai des auzim astfel de exprimări: „eu ca şi profesor”, „dl X ca şi preşedinte”, în care ca şi este de prisos, în primul rând pentru că îmbinările de mai sus nu sunt cacofonice. Pe de altă parte, ca şi se foloseşte, de regulă, în comparaţii: „el este tot atât de înalt ca şi tatăl său”, iar sintagmele cum ar fi „dumneavoastră ca şi autor” (dintr-o emisiune literară de la „Radio Moldova”), „ea ca şi elevă” nu reprezintă comparaţii. Celor preocupaţi de rafinamentul exprimării le recomandăm o structură, care poate satisface cu mult mai bine decât ca şi pretenţiile de evitare a cacofoniilor şi de eleganţă a limbajului: „dumneavoastră, în calitate de cititori”/„eu, în calitate de autor”.
Irina Condrea
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
