Cea mai vehiculată mostră este „necătând la” în exemple de felul: „necătând la aceasta, lucrurile nu s-au schimbat”, „nu cumpără de aici, necătând că-i mai ieftin” etc. Acest omniprezent „necătând” este un calc după rusescul „несмотря – несмотря на это, несмотря что дешевле”, or atunci când îl traducem pe „несмотря” trebuie să folosim cuvinte româneşti, nu să inventăm nişte structuri bizare ca „necătând”. De altfel, DEX-ul online, dacă îi cerem informaţia despre acest cuvânt, răspunde: niciun rezultat relevant pentru „necătând”. Variante corecte ale inexistentului „necătând” sunt în limba română mai multe: deşi, cu toate că, măcar că, chiar dacă, în pofida faptului, în ciuda faptului şi chiar e păcat să le neglijăm pe toate, folosind doar un singur calc neinspirat.
Tot după modelul rusesc al unui cuvânt cu prefix a apărut şi verbul „a cadona”, considerat, probabil, de unii foarte cool, lucru demonstrat şi de unele texte din internet, care, în varianta lor originală sunt scrise aşa: „buzele tale roşii ca trandafirul pe care tzi lam cadonat adineauri…”; „Aş vrea să-i cadonez iubitului meu o lucrare. Ce î-mi recomandaţi? Va pup!”.
Ce „s-ăţi” recomandăm, draga noastră? Mai întâi – evident, după ce termini cu pupatul -, să deschizi un dicţionar, măcar în internet, ca să constaţi că nici verbul „a cadona” nu a fost găsit, evident pentru că nu există în limba română. El a fost ticluit alandala, după chip şi asemănare cu o structură rusească: dacă „подарить”, este format din „по+дарить – подарить”, hai şi noi să-i punem un prefix verbului a „dona”, obţinând ceea ce avem – „a cadona”, care parcă are ceva şi din „cadou” şi din „a dona”, dar nu-i nici una, nici alta.
În limba română avem mai multe posibilităţi de exprimare atunci când vine vorba de cadouri: verbe/locuţiuni a face cadou, a dărui, a oferi şi substantive dar, cadou, atenţie, surpriză, dar şi mai vechile plocon sau ofrandă. Este bun şi donaţie, doar că trebuie foarte bine ajustat la context, deoarece are sensul, mai mult juridic, de „contract prin care una dintre părţi transmite celeilalte proprietatea unui bun material, fără să primească ceva în schimb”, existând şi un document cu denumirea „contract de donaţie”.
În rest, toate darurile sunt bune, dacă sunt făcute din inimă şi sunt însoţite de gesturi, gânduri şi cuvinte potrivite.
Irina Condrea,
doctor habilitat,
conferenţiar universitar la USM
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
