Cine şi pentru cine a lucrat în actuala campanie electorală

Campania electorală din acest an este una compromisă, ratată. Trebuie să recunoaştem că politicienii normali şi serioşi au pierdut partida, deoarece nu au reuşit să transforme cele două luni de campanie într-un spaţiu al dezbaterilor publice. Adevăratele probleme ale acestei ţări au fost substituite golăneşte cu subiecte legate de mafie, unire cu România şi a doua limbă de stat. Jurnaliştii, luaţi aparte, ca „persoane fizice” şi instituţii de presă, au devenit ostatici, victime ale Politicului. Încă din vară era clar că lucrurile vor evolua în această direcţie. Războiul în junglă încă nu începuse, dar fiarele sălbatice îşi dregeau deja glasurile. Încă din vară era clar că „referendumul nu va trece”, că Marian Lupu va fi sacrificat pe altarul Alianţei, că Mihai Ghimpu va fi forţat să zboare cu helicopterul, că Serafim Urechean va fi torturat cu sondajele, că Vlad Filat va deveni primul contrabandist din zona Balcanilor de Vest, că tema unirii cu România va fi lăsată pe seama neînfricatei V. Pavlicenco, că principalul mafiot al ţării va fi Vlad Plahotniuc, iar jurnalistul care i se va vinde lui Plahotniuc va fi subsemnatul. Eram în România, într-un (foarte) scurt concediu, când într-o seară, o dulceaţă de jurnalistă de la Publika tv m-a găsit şi m-a întrebat „colegial” de ce TIMPUL face parte dintr-o schemă mafiotă, alcătuită de Serioja Mocanu, care, fiind botezat la bătrâneţe de părintele Borşevschi, nu a mai avut şansa unei relaţii cordiale cu Dumnezeu. Atunci am înţeles că startul electoralei e dat, şi e dat de alţii, nu de acei care trebuie. Din acel fierbinte august, Moldova a fost băgată într-o campanie politică urâtă. Având o anumită experienţă jurnalistică (şi politică), am înţeles că va trebui „să… manevrez”, fiindcă răspund nu numai de imaginea mea, ca jurnalist, dar de imaginea unei instituţii de presă şi a unei echipe de jurnalişti… Ajunşi aici, să întrerupem pentru un moment firul amintirilor…

…Adevărurile sunt bune când sunt dezvăluite la timpul potrivit. Vorba vine despre omul de afaceri Vlad Plahotniuc, pe care presa noastră l-a consacrat cu numele „controversatul”. Marţi, la „M1”, Serghei Mocanu, fostul activist (raional) de partid comunist, fostul lider frontist şi prieten (fin de cununie) al lui Iu. Roşca, fostul autor de articole elogioase din „Ţara” la adresa mareşalului Antonescu, fostul membru al partidului lui M. Snegur, fostul aspirant la funcţia de lider al Partidului Liberal, fostul consilier cu „misiuni speciale” al lui Voronin ş.a.m.d., a atacat, în maniera sa dezgustătoare de mitocan bancagiu, publicaţia TIMPUL, acuzând-o că ar fi „vândută mafiotului Plahotniuc”. Poate nu e cazul, dar insist: în atmosfera de inchiziţie comunistă, TIMPUL, lansat în anul când la putere a venit Voronin, a fost un fel de bastion al rezistenţei anticomuniste. Trebuia să treacă ceva timp ca să se vadă clar ce importanţă au avut TIMPUL şi echipa de ziarişti de la această publicaţie în menţinerea credinţei moldovenilor că, totuşi, comunismul poate fi învins. Atunci, în acei ani, am fost singura publicaţie care s-a încăierat la modul serios cu mafia. Anume atunci am fost atacaţi personal de Voronin, eram daţi afară din orice sediu pe care îl găseam, umblam ca ţiganii cu şatra de la o adresă la alta… Unde era atunci Serghei Mocanu? La preşedinţie era, consilier cu „misiuni speciale” al lui Voronin. În context, îmi apare imaginea tristă şi tragică a lui Gr. Vieru… Niciodată n-am vorbit despre aceasta, dar acum am să spun… Venea deseori la mine la redacţie şi se plângea la ce încercări e pus fiul său, Călin. Astăzi pot să deschid o paranteză. Şi în această paranteză aş vrea să încapă şi femeia de afaceri Eugenia Duca, o altă victimă a „consilierului cu misiuni speciale” al lui Voronin. Indivizi instruiţi de „consilieri cu misiuni speciale” ai lui Voronin intrau în localul al cărui patron era Călin Vieru, fiul lui Gr. Vieru, aruncau pe jos pliculeţe cu narcotice, apoi imediat apărea poliţia… Şi… Şi bietul Vieru, ca să-şi salveze fiul, era şantajat de Voronin să compună un nou imn al R. Moldova. Nu numai eu ştiu cât de mult a suferit Gr. Vieru din această cauză, nu fără concursul lui Mocanu, actualul valet al lui V. Ţopa, fost „coleg de afaceri” cu V. Plahotniuc şi „administrator” al finanţelor Familiei Voronin…

Acum acest individ mă acuză că aş face parte din „mafia lui Plahotniuc”. Fanii lui Mocanu mă întreabă pe diferite forumuri „de ce nu-l critic pe Plahotniuc?”, că dacă nu-l critic înseamnă că sunt „vândut” acestuia. Ce poate să răspundă un om normal la această inepţie? Ce poţi să-i răspunzi unui suferind mintal care zice că dacă n-ai zburat niciodată în cosmos înseamnă că eşti duşmanul progresului tehnologic!?
Calculul lui Mocanu şi al patronilor lui (Voronin şi V. Ţopa) a fost pe cât de simplu, pe atât de murdar şi cinic: Noi ne facem interesul, declarăm, chipurile, război contra mafiei (Plahotniuc) şi toată presa va fi silită să ne susţină, în caz contrar, noi vom acuza presa de complicitate cu mafia. Vă daţi seama, dragi cititori, că eu, ca jurnalist şi ca director de ziar, a trebuit să aleg – ori sluga mediatică a mafiei lui Mocanu, ori acuzaţiile de complicitate cu „mafia lui Plahotniuc”… Am ales a doua, fiindcă multe umiliri pot suporta, numai nu cea de „ziarist al lui Mocanu”, cum au păţit-o alţii…

Cititorul atent la ceea ce scrie TIMPUL îşi aminteşte, probabil, că, în pragul actualei campanii, noi ne-am asumat un anume comportament editorial: TIMPUL nu va ataca nicio componentă a Alianţei pentru Integrare Europeană. Înţelegem şi partea vulnerabilă a unei astfel de poziţii, dar a trebuit să alegem: ori o facem pe independenţii şi echidistanţii, ajutându-i astfel pe comunişti să distrugă Alianţa, ori acceptăm unele mici „probleme de imagine”, dar venim în faţa cititorului nostru cu un mesaj pro-Alianţă clar şi univoc. Am ales a doua variantă, procedând după principiul medicilor – să nu dăunăm. Sigur că această poziţie ne-a limitat „marja de exprimare”, am închis ochii asupra unor lucruri mai puţin plăcute din activitatea Alianţei, dar, repet, această limitare a fost moralmente asumată de echipa noastră. Mie personal, de exemplu, nu putea să-mi placă faptul că în această campanie electorală PLDM s-a deplasat simţitor spre centru-stânga. Deşi înţeleg că, tactic şi strategic, PLDM a procedat corect. Nu mi-au plăcut nici atacurile permanente ale V. Pavlicenco asupra Alianţei, dar am… înghiţit şi am tăcut, pentru a nu dăuna… Când îmi permiteam chiar şi cele mai inocente critici la adresa unor componente ale Alianţei, ele erau mereu comentate la NIT în aşa fel de parcă eu aş fi fost omul comuniştilor.

Am spus-o şi o mai repet: nu-l cunosc pe acest Plahotniuc şi chiar dacă el o fi fiind Muma-Pădurii, nu înseamnă automat că Mocanu este Făt-Frumos. Eu încerc să judec matur şi responsabil. Alianţa este singura alternativă, iar din Alianţă face parte şi Lupu, nu numai Filat, Ghimpu şi Urechean. Toţi, absolut toţi – şi oficialii europeni, şi Traian Băsescu, şi oamenii responsabili din R. Moldova – leagă viitorul R. Moldova de existenţa Alianţei, iar Alianţa fără Lupu nu poate exista. Aşadar, ce facem? Îl ascultăm pe „inocentul” Mocanu şi distrugem Alianţa? Sau îl aducem pe Mocanu în parlament ca să facă Alianţă cu prietenul său Voronin?

Eu, de exemplu, nu pot fi tovarăş de drum şi de idei cu mafia lui Mocanu. Consider cu toată sinceritatea că acesta e un provocator politic, plătit, care-şi ia solda pentru mizeriile pe care le face. Duminică vor avea loc alegerile, Mocanu nu va trece în parlament şi de luni va intra acolo unde i-i locul: în bine meritatul şi definitivul anonimat. Eu voi exista şi după data de 28 noiembrie. Şi, de aceea, nu vreau să-mi fie ruşine că exist.

Cred că, prin acest text, am răspuns parţial la unele întrebări ale cititorilor mei, inclusiv la aceea de ce nu-l critic pe V. Plahotniuc. Pe V. Plahotniuc nu-l critic până nu mă voi convinge personal că el e mai mizerabil decât Mocanu…

Dar există oare în R. Moldova vreun individ politic mai mizerabil decât Serghei Mocanu? El, vândutul vânduţilor, e persoana care să dea note presei şi jurnaliştilor – care şi cui s-a vândut? Mă uitam la el la emisiunea de la „M1”, cum a încercat să-şi bată joc de toţi, inclusiv de colegul meu Gh. Budeanu. La o emisiune a participat şi dna V. Pavlicenco care, ascultând inepţiile lui Mocanu, a tăcut. Ea, „înfocata unionistă”, nu a înţeles că atunci când se urcă Basarabia pe cruce şi cuie pentru ea se pregătesc, noi, dacă tăcem, ne facem vinovaţi prin această tăcere.
Va trece şi această campanie electorală. Ştiu, bolşevicii nu vor mai dicta în Parlamentul Basarabiei. Asta înseamnă că, de luni, suntem obligaţi să ne lămurim: cine şi pentru cine a lucrat în actuala campanie electorală.