Comisia de Anchetă pentru elucidarea evenimentelor de după 5 aprilie şi-a expus concluziile

 
Acţiunile organelor de poliţie ulterioare protestelor din aprilie 2009

„Luarea sub control a situaţiei din mun. Chişinău” şi „restabilirea ordinii de drept” au început în noaptea de 7 spre 8 aprilie 2009, prin reţinerea masivă a persoanelor din Piaţa Marii Adunări Naţionale şi a teritoriului adiacent.

În procesul de audiere a factorilor de decizie din cadrul MAI şi al CGP al mun. Chişinău, membrii Comisiei au solicitat răspunsuri privitor la:

– numărul persoanelor reţinute şi profilul acestora;
– forţele / subdiviziunile MAI implicate în reţinerea persoanelor şi aducerea lor în comisariate;
– temeiurile reţinerii;
– asigurarea drepturilor bănuiţilor/învinuiţilor/inculpaţilor;
– condiţiile de detenţie provizorie.

Reieşind din datele controversate menţionate mai sus, Comisia de anchetă conchide că stabilirea cu exactitate a numărului de persoane care au fost reţinute de către poliţie în urma protestelor din 7 aprilie 2009, este extrem de dificilă, ţinînd cont de un şir de circumstanţe obiective şi subiective, care vor fi examinate mai jos, în baza datelor colectate din prima sursă.

Astfel, potrivit informaţiilor colectate în perioada 7-12 aprilie 2009, conform registrelor de evidenţă a persoanelor aduse în organele afacerilor interne, la comisariatele de poliţie din oraşul Chişinău au fost aduse 571 persoane (cu excepţia persoanelor aduse în mod repetat).

În acelaşi timp, confruntînd datele fixate în registrele poliţiei cu alte date prezentate în mod oficial, a fost identificat un număr impunător de persoane reţinute de organele de poliţie din mun. Chişinău care nu au fost incluse în registrele acestora.

Astfel, au fost depistate încă:

– 21 de persoane, cărora avocaţi din cadrul Oficiul Teritorial Chişinău al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat le-au acordat asistenţă juridică, dar care nu apar înregistrate în comisariate;

– 47 de persoane care au fost reţinute de comisariatele din capitală şi transferate ulterior la Izolatorul de Detenţie Preventivă (IDP) a CGP
Chişinău, dar care nu apar înregistrate în nici unul dintre registrele poliţieneşti din capitală ce au fost examinate, dintre care:

• 5 persoane reţinute şi aduse direct la CGP Chişinău ;

• 9 persoane reţinute în IDP a CGP Chişinău, transferate ulterior la CPR Taraclia;

• 14 persoane reţinute în IDP a CGP Chişinău, transferate ulterior la CPR Drochia (din ele 7 femei);

• 19 persoane reţinute în IDP a CGP Chişinău, transferate ulterior la CPR Vulcăneşti.

O altă problemă identificată în procesul de verificare a registrelor comisariatelor de poliţie şi care poate fi şi o cauză probabilă a divergenţelor dintre numărul persoanelor reţinute raportat oficial şi numărul persoanelor reţinute invocat de mediul neguvernamentale este neglijenţa întocmirii acestor registre, „criza de timp” în care erau completate registrele în perioada de referinţă şi numărul extrem de mare al persoanelor aduse în comisariate .

Comisia de anchetă reţine faptul că anumite discrepanţe vădite apar în registrele CGP Chişinău, în care numărul de ordine a persoanelor aduse la comisariat este rectificat pe 6 pagini, în sensul micşorării acestuia cu aproximativ 300 de persoane.

Analizînd informaţiile despre persoanele aduse la comisariatele de poliţie din Chişinău în perioada 7-12 aprilie 2009 (potrivit registrelor), profilul acestora poate fi examinat după următoarele criterii: sexul, vîrsta, domiciliu şi ocupaţia.

Astfel, majoritatea celor reţinuţi erau bărbaţi (95%), şi doar aproximativ 5% erau femei. Vîrsta medie a celor reţinuţi era de 25 de ani, 9% fiind minori, 78% avînd vîrsta cuprinsă între 18 şi 30 de ani, şi doar 13% aveau peste 30 de ani. 72% din toate persoanele domiciliau în Chişinău, 28% – în alte localităţi şi un procent infim la momentul reţinerii aveau domiciliul peste hotare. Cît priveşte ocupaţia persoanelor reţinute, considerăm că aceste date nu au fost fixate foarte coerent, marea majoritate (78%) fiind atribuită celor care nu au un loc de muncă, probabil din lipsă de timp şi supraaglomerare a comisariatelor în perioada respectivă. Spre exemplu, la categoria elevilor au fost atribuite doar 6% din persoanele reţinute, pe cînd ponderea totală a minorilor este de 9%, iar dacă ţinem seama de faptul că elevii absolvesc instituţiile de învăţămînt preuniversitar avînd 18, 19 sau chiar 20 de ani, rezultă că la această categorie ar fi putut să fie încadraţi nu mai puţin de 10% din toate persoanele reţinute.

Un alt aspect important al profilului persoanelor aduse în comisariatele de poliţie în perioada 7-12 aprilie 2009 este prezenţa antecedentelor penale. Deoarece antecedentele penale ale persoanelor aduse sînt fixate doar în registrul CGP Chişinău, dar nu şi în registrele comisariatelor de sector, existenţa antecedentelor penale poate fi atestată doar în privinţa persoanelor aduse direct la CGP Chişinău, deţinute în IDP sau a persoanelor aduse la comisariatele de sector şi transferate ulterior la IDP a CGP Chişinău. Astfel, potrivit registrelor CGP Chişinău, în IDP a CGP Chişinău au fost aduse în total 164 de persoane, dintre care – 79 aduse de către colaboratorii CGP Chişinău, 32 – de colaboratorii CPS Centru, 17 – de colaboratorii CPS Buiucani, 16 – de colaboratorii CPS Ciocana, 15 – de CPS Rîşcani şi 5 – de CPS Botanica.

Din cele 164 de persoane care au fost deţinute în IDP a CGP Chişinău, 23 erau persoane cu antecedente penale, ceea ce constituie 14%. Prin urmare, declaraţia oficialităţilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, potrivit căreia, marea majoritate a persoanelor reţinute aveau antecedente penale, corespunde doar parţial realităţii, deoarece, conform informaţiei din registrele oficiale, doar fiecare a şaptea persoană reţinută avea antecedente cu caracter penal.

Potrivit registrelor de evidenţă a persoanelor aduse în organele afacerilor interne, precum şi celor de evidenţă a persoanelor deţinute în Izolatorul de detenţie preventivă a CGP Chişinău, în perioada 7-12 aprilie 2009, la aducerea persoanelor în comisariatele de poliţie au contribuit următoarele subdiviziuni:
Colaboratorii „SCUT” au fost implicaţi mai activ în cazul CPS Buiucani (52%) şi CPS Rîşcani (38%), şi mai puţin în CPS Ciocana (16%) şi CPS Botanica (5%), iar în CPS Centru şi CGP Chişinău – deloc.

Cele mai “diverse” surse pentru aducerea persoanelor reţinute le-a avut CPS Centru, persoanele fiind aduse şi de CGP Chişinău, şi MAI, şi procuratură. Subdiviziunile MAI au asigurat aducerea persoanelor în CPS Centru şi CPS Botanica. O pondere relativ considerabilă o are procuratura în cazul CGP Chişinău (22%), avînd în vedere circumstanţele concrete ale evenimentelor desfăşurate în acea perioadă.

BPDS „Fulger” apare epizodic doar în cazul CPS Buiucani, ca sursă de aducere a protestatarilor la organul de poliţie. Această situaţie pare a fi cel puţin stranie, deoarece în cadrul audierilor în faţa Comisiei de anchetă ex-comandantul BDPS “Fulger” a menţionat că colaboratorii “Fulger” au reţinut în noaptea de 7 spre 8 aprilie 2009 în jur de 30 de persoane care au fost escortate în CGP a mun. Chişinău.

Cît priveşte aducerea protestatarilor la comisariatele de poliţie de către procurori, a fost stabilită implicarea lor în 17 cazuri: 1 – de la Procuratura Generală, 3 – de la Procuratura sectorului Botanica şi 13 – de la Procuratura municipiului Chişinău.

În urma unei studieri minuţioase a registrelor poliţiei au fost depistate cîteva cazuri speciale, în care aducerea persoanelor la CPS Centru a fost efectuată, potrivit înscrierilor, de „903” (1 caz), de la „spitalul Costiujeni” (1 caz) şi de la „spitalul nr.3” (cazurile a 2 minori)

O altă carenţă a acţiunilor organelor de poliţie după acţiunile de protest, a fost respectarea termenelor de reţinere a persoanelor. În general, dacă e să comparăm durata medie a tuturor reţinerilor făcute în fiecare dintre comisariatele de sector din municipiu, anterior eliberării sau transferării persoane în izolator sau penitenciar, aflăm că cea mai mare durată medie a reţinerilor a fost înreistrată în cazul CPS Centru, de 22 de ore, în pofida faptului că este amplasat cel mai aproape dintre toate comisariatele de sector de IDP a CGP Chişinău, unde au fost transferaţi majoritatea reţinuţilor. Pe de altă parte, CPS Ciocana şi CPS Botanica, nefiind tocmai aproape de IDP al CGP Chişinău, reţineau persoanele aduse, în mediu 6 şi, respectiv, 5 ore.

Cît priveşte aplicarea altor temeiuri pentru aducerea şi reţinerea persoanelor la comisariate, formularea cărora nu permite o încadrare juridică exactă, pot fi menţionate următoarele cazuri:

1. „str. Ştefan cel Mare”: a constituit temei de reţinere în:
– 16 cazuri în CPS Rîşcani, pentru care persoanele au fost ţinute, în mediu, 22,4 ore (între 3-46 de ore) înainte de a fi transferate în IDP;
– 4 cazuri în CPS Buiucani, pentru care persoanele au fost ţinute, în mediu, 4,4 ore. O persoană a fost spitalizată.

2. „Parlamentul” („de la Parlament”, „din faţa Parlamentului”, „de lîngă Parlament” ş.a.):
– 11 cazuri în CPS Rîşcani, pentru care persoanele au fost ţinute, în mediu, 21 de ore (între 3-46 de ore) înainte de a fi transferate în IDP;
– 11 cazuri în CPS Buiucani, pentru care persoanele au fost ţinute, în mediu, 5,5 ore. O persoană a fost spitalizată.

3. „Preşedinţia” („din faţa Preşedinţiei”):
– 1 caz în CPS Rîşcani, pentru care persoana a fost ţinută 20 de ore, înainte de a fi transferat la IDP şi ulterior arestat pentru dezordini în masă;
– 1 caz în CPS Buiucani, pentru care persoana a fost ţinut 0,5 ore, apoi eliberată.

4. „Piaţa Marii Adunări Naţionale” („din PMAN”, „din piaţă” ):
– 1 caz în CPS Rîşcani, pentru care persoana a fost ţinută 19 de ore (între 3-46 de ore) înainte de a fi transferate în IDP;
– 4 cazuri în CPS Buiucani, pentru care persoanele au fost ţinute, în mediu, 15 ore. Două persoane au fost spitalizate.

5. „Guvernul” („din faţa Guvernului”, „de lîngă Guvern”, „mai la vale de Guvern”, „din piaţa din faţa catedralei” etc.) – 10 cazuri în CPS Buiucani, pentru care persoanele au fost ţinute, în mediu, 3,6 ore.

6. „Pentru clarificare” sau „verificare”:
– 21 cazuri în CPS Buiucani, pentru care persoanele au fost ţinute, în mediu 10 ore, înainte de a fi eliberate;
– 19 cazuri în CPS Botanica, pentru care persoanele au fost ţinute, în mediu 3,5 ore;
 
La fel, în CPS Buiucani, pentru „Palatul Naţional” a fost reţinută o persoană pentru 13 ore, ulterior spitalizată; 3 peroane pentru „din centru”, fiind ţinute, în mediu, 12,3 ore, eliberate apoi. CPS Centru a mai reţinut 4 persoane pentru 14,5 ore, în mediu, indicînd ca motiv diverse denumiri de străzi, precum şi 1 persoană pentru 13 ore pe motiv că este cetăţean al României.

Prin urmare, se poate observa că simpla prezenţă a persoanelor în perimetrul străzilor şi clădirilor specificate mai sus, reprezenta un „temei justificat” pentru reţinerea persoanelor şi aducerea lor în comisariatele de poliţie.

O preocupare separată a Comisiei de anchetă a fost verificarea modului în care organele de poliţie au asigurat drepturile persoanelor aflate în custodia lor şi condiţiile de detenţie a persoanelor.

Recomnadările Comisiei

Procuratura Generală trebuie:

• să verifice suplimentar ipoteza fraudării alegerilor din 05 aprilie 2009, în acelaşi timp fiind necesară prezentarea unui raport public referitor la cele 9 cauze penale pornite „urmare a verificării pretinselor acţiuni de fraudare a rezultatelor alegerilor”;

• legalitatea acţiunilor colaboratorilor SPPS, care au abandonat clădirea Parlamentului, or, una din funcţiile de bază a acestora este “să întreprindă măsurile de protecţie şi pază necesare asigurării securităţii persoanelor beneficiare de protecţie de stat şi pazei sediilor de lucru şi a reşedinţelor acestor persoane şi să menţină, în limitele competenţei, ordinea publică în locurile de aflare permanentă sau temporară a persoanelor beneficiare de protecţie de stat şi să excludă cauzele ce împiedică asigurarea acestei ordini”;

• să verifice dacă informaţia comunicată oficial de către SIS privind distrugerea documentelor şi probelor SIS corespunde adevarului şi să iniţieze investigaţiile necesare pentru identificarea persoanelor responsabile şi tragerea acestora la răspundere;

• să verifice existenţa atacului cibernetic şi în caz de confirmare să întreprindă măsurile necesare pentru atragerea la răspunedere a persoanelor culpabile;

• să investigheze suplimentar subiectul arborării drapelului României, inclusiv în baza materialelor de care dispune Comisia, să clarifice condiţiile şi să identifice persoanele care au arborat drapelul României, deoarece aceasta a fost şi este calificată drept o probă incontestabilă a loviturii de stat şi implicării României în evenimentele din aprilie 2009;

• să verifice legalitatea acţiunilor colaboratorilor direcţiei poliţiei judecătoreşti a MAI şi legalitatea indicaţiilor ex-viceministrului de interne V. Zubic privind transferarea persoanelor sancţionate administrativ în IDP ale comisariatelor raionale;

• să investigheze toate cazurile privind supunerea persoanelor arestate şi reţinute torturii şi pedepselor inumane şi degradante.

Ministerul Afacerilor Interne şi Procuratura Generală trebuie:

• să facă totul pentru a identifica provocatorii, dar şi persoanele care au cauzat leziuni corporale poliţiştilor şi au participat activ la distrugerea clădirilor Parlamentului şi Preşedinţiei (mai ales acelea, care au pus focul) şi să le atragă la răspundere;

• să întreprindă măsuri pentru identificarea persoanelor, care au arborat drapelul României pe Preşedinţie;

• să stabilească cu certitudine momentul când clădirea Parlamentului a fost preluată în totalitate sub control de către organele de menţinere a ordinii şi să stabilească cine a provocat incendiile nocturne în clădirea Parlamentului şi cine a devastat birourile din Parlament în orele nocturne, când aceasta deja era controlată de forţele de ordine;

• să verifice cauzele pretinsei tărăgănări a stingerii incendiului de la ora 20.00 din 07 aprilie 2009 din Parlament;

• legalitatea abandonării edificiului Parlamentului de către forţele de menţinere a ordinii;

• legalitatea prezenţei în edificiul Parlamentului a reprezentanţilor organizaţiilor de combatanţi, care “şi-au asumat rolul de pacificatori şi negociatori” dintre colaboratorii forţelor de ordine şi protestatari, încă din ziua de 7 aprilie 2009 şi au fost prezenţi în edificiul Parlamentului câteva zile

• să examineze acţiunile colaboratorilor de poliţie din noaptea de 7 spre 8 aprilie 2009 şi să asigure sancţionarea persoanelor culpabile, inclusiv a factorilor de decizie ai Ministerului Afacerilor Interne care au ordonat, dar „nu au ştiut” despre condiţiile în care a fost restabilită „ordinea de drept”. Totodată, ar trebui să fie sancţionaţi nu numai acei poliţişti, care au aplicat lovituri, dar şi cei, care au asistat la comiterea infracţiunilor şi nu au intervenit întru curmarea acestora. Procuratura ar trebui să prezinte publicului rezultatele urmăririi penale pe fiecare caz, fie că este transmis în judecată, fie că este clasat pe diferite motive. În cazul dosarelor transmise în judecată este indicat de a aduce rezultatul examinării acestora în instanţa de fond, instanţa de apel şi de recurs. Neatragerea poliţiştilor la evenimentele din noaptea de 7 spre 8 aprilie 2009 la răspundere penală nu înseamnă că în caz de abatere aceştia nu pot fi atraşi la răspundere disciplinară. În acest sens ar fi fost recomandat ca toate materialele privind ancheta internă a comportamentului poliţiştilor să fie făcute publice;

Ministerul Afacerilor Interne, SIS şi SPPS trebuie:

• să studieze amănunţit evenimentele din 6 şi 7 aprilie 2009, să stabilească unde au fost comise greşeli în gestionarea situaţiei de criză şi să elaboreze strategii privind acţiunile comune în cazul unor eventuale situaţii critice similare. Între altele ar fi fost necesar de a verifica cauza nefuncţionalităţii sau a funcţionalităţii proaste a legăturii radio, de a prevedea mijloace alternative de comunicare, modalitatea înregistrării comunicărilor în situaţii de criză pentru a facilita analiza ulterioară a corectitudinii acţiunilor întreprinse, de a prevedea modalitatea organizării unui centru de comandă unic, modalitatea coordonării acţiunilor între diferite subdiviziuni etc. De asemenea ar fi fost necesară pregătirea specială a unor subdiviziuni ale organelor de forţă în domeniul gestionării manifestaţiilor în masă, de a echipa corespunzător aceste subdiviziuni etc.

Procuratura Generală şi Agenţia Naţională pentru Reglementare în Telecomunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei trebuie:

• să examineze posibilitatea sancţionării ÎM „Moldcell” pentru prezentarea informaţiei mincinoase Comisiei de anchetă;

• să verifice legalitatea indicaţiei consilierului prezidenţial de a sista legătura telefonică mobilă în locul petrecerii evenimentelor din 07 aprilie 2009.

Guvernul Republicii Moldova trebuie:

• să finanţeze procurarea mijloacelor speciale pentru dotarea adecvată a organelor de forţă, care sunt implicate în gestionarea situaţiilor de criză similare celei din aprilie 2009;

• să pună în aplicare toate recomandările conţinute în rapoartele CPT şi în raportul Comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei, dlui Thomas Hammarberg, întocmit în urma vizitei de documentare în privinţa evenimentelor din aprilie 2009.

Consiliului Superior al Magistraturii trebuie să verifice:

• legalitatea acţiunilor fiecărui judecător, care a judecat în comisariate, în parte;

• fiecare plîngere depusă de persoanele arestate sau sancţionate administrative, care invocă faptul că au informat judecătorii despre acţiunile de matratare, însă aceştia nu au înreprins nici o acţiune de prevenire a torturii şi relelor tratamente;

• numărul şi sediul comisariatelor de poliţie în incinta cărora au fost desfăşurate procesele de judecată;

• integritatea şi corectitudinea întocmirii fiecărui dosar privitor la persoanele judecate în legătură cu evenimentele din aprilie 2009;

• afirmaţiile unor judecători privind primirea indicaţiilor de la unii membri ai Consiliului Superior al Magistraturii privind deplasarea în comisariate;

• cauza neprezentării răspunsului la solicitarea Comisiei de anchetă;

• cauza semnării răspunsului anterior al Consiliului Superior al Magistraturii, expediat în adresa Comisiei de anchetă, de către o persoană, care nu este nici membru al CSM şi nici Preşedinte al acestuia.

Curtea Supremă de Justiţie:

• să examineze oportunitatea adoptării unei hotărâri explicative a Plenului CSJ privind modalitatea judecării cauzelor în condiţiile stabilite de articolul 32 din Codul de procedură penală.

Partidelor politice care au reclamat pretinsa fraudare a alegerilor din 5 aprilie 2009:

• să îşi asume responsabilitatea şi să comunice public rezultatele investigaţiilor desfăşurate în plan intern privind fraudarea alegerilor din 05 aprilie 2009, astfel încît publicul larg să obţine un răspuns clar: au fost sau nu au fost fraudate alegerile? În cazul în care această ipoteză a fost confirmată este important să fie comunicate proporţiile fraudării.

Comisia de anchetă atrage atenţia tuturor autorităţilor vizate la prezentul capitol că rezultatele tuturor verificărilor urmează să fie făcute publice.

Raportul are aproximativ 132 de pagini şi cuprinde secţiuni ca:

-situaţia premergătoare protestelor din 7 aprilie 2009
-alegerile din 5 aprilie
-protestele din 6-7 aprilie 2009. Cronologia evenimentelor
-consecinţele protestelor din aprilie 2009
-analiza acţiunilor organelor de drept, avocaţilor şi instanţelor judecătoreşti după protestele din aprilie 2009
-victimile protestelor din aprilie 2009. Cazurile de tortură şi tratamente inumane şi degradante
-concluzii şi recomandări

Sursa: Timpul.md