Biografia lui Vladimir Nicolaevici Voronin, al treilea preşedinte al Republicii Moldova (2001-2009), are multe „pete albe“. Una dintre acestea este perioada pe care a petrecut-o la Ungheni. În biografia sa oficială nu găsim nici măcar în ce ani exact a lucrat acolo. Este un prim indiciu că are ce ascunde din activitatea sa din acea perioadă, potrivit nziarului, care precizează că actualul lider comunist a deţinut funcţiile de preşedinte al Comitetului Executiv Orăşenesc Ungheni al Sovietului Deputaţilor Poporului din data de 23 noiembrie 1976 (funcţie ce corespunde astăzi cu cea de primar al oraşului). Peste doi ani şi jumătate, la 6 martie 1979, a fost transferat în funcţia de preşedinte al Comitetului Executiv raional Ungheni al Sovietului Deputaţilor Poporului (funcţie ce corespunde astăzi cu cea de preşedinte al raionului Ungheni).
În timpul perioadei sovietice, la fel ca în alte localităţi, şi la Ungheni exista problema locuinţelor. La fel ca în alte cazuri a fost implicat în cazuri de repartizare ilicită a apartamentelor.
”Aşa a fost la Ungheni când Vladimir Voronin, fiind deja preşedinte al Comitetului Executiv al Sovietului Deputaţilor Poporului din raion, a constituit subiect de discuţie la şedinţa Biroului Comitetului raional Ungheni al PCM din 13 noiembrie 1980. Acestuia i se incrimina că, fiind în funcţia de preşedinte al Comitetului Executiv orăşenesc Ungheni al Sovietului Deputaţilor Poporului în anii 1976-1979, a repartizat, încălcând legea, apartamente unor persoane care aveau deja o locuinţă, fiind prejudiciate astfel familii nevoiaşe care nu aveau spaţiu locativ şi trăiau în vagonete sau barăci, aşa cum spunea însuşi Voronin”, scrie istoricul Igor Caşu.
Printre cei mustraţi nu era doar Voronin, fiind menţionat şi numele lui I. A. Ştraşnik. Prin implicarea celor doi funcţionari, Voronin şi Straşnik, fuseseră repartizate ilegal 14 apartamente, ce reveniseră unor şefi care aveau deja locuinţe. Cu apartamente s-au ales directorul departamentului pentru comerţ din oraşul Ungheni D. I. Ianev, şeful departamentului construcţii capitale din Comitetul executiv orăşenesc Ungheni V.A. Palii, şeful reprezentanţei locale a Băncii de Stat E.V. Zaiţeva ş.a.m.d.
În decizia adoptată de conducerea de partid a raionului Ungheni pe 13 noiembrie 1980 Voronin i se aplică mustrare simplă, iar lui Straşnik – mustrare cu menţionare în carnetul de partid. Pedeapsa blândă, prin comparaţie cu cea aplicată altor persoane vinovate de aceleaşi fapte – la care era supus Vladimir Voronin, era o dovadă că avea patroni influenţi atât la Ungheni, cât şi la Chişinău, dacă nu chiar la Moscova. Mustrarea aplicată putea fi anulată formal dacă vinovatul avea merite speciale faţă de partidul-stat şi lucra asupra autoreeducării. Era, cu alte cuvinte, o pedeapsă simbolică, dar fără anularea acesteia un funcţionar nu putea accede la o funcţie ierarhic superioară.
La 10 martie 1981, Vladimir Voronin, deşi avea o astfel de mustrare, este recomandat să-şi urmeze studiile la Academia de Ştiinţe Sociale de pe lângă Comitetul Central al PCUS. Instituţia numită era mai prestigioasă decât Şcolile Superioare de Partid, treaptă pe care Voronin a sărit-o, ceea ce îi prevestea o carieră fulminantă, deja ca membru al nomenclaturii de rang republican. La sfârşitul lui august 1981, Vladimir Voronin părăseşte funcţia de preşedinte al Comitetului executiv raional Ungheni şi pleacă la studii la Moscova. La revenire, în 1983, va deveni inspector în Secţia organizare şi muncă de partid din cadrul CC al PCM. Mai exact, era vorba de secţia-cheie din CC care se ocupa de selectarea cadrelor, condusă de Gleb Grigorievici Dîgai.
”Prin urmare, încălcarea legii de către oficialii de partid în perioada comunistă nu era urmată de o pedeapsă proporţională cu fapta săvârşită. Acest lucru era valabil mai ales pentru membrii nomenclaturii care aveau mentori sus-puşi care le asigurau protecţie. Se observă, de asemenea, conlucrarea organelor de stat, de partid şi ale celor de drept din Ungheni în perioada anilor 1976-1981 în încercarea de a muşamaliza cazuri de corupţie şi distribuire ilegală a apartamentelor pentru reprezentanţi ai nomenclaturii locale. Şi asta în condiţiile în care sute de muncitori împreună cu familiile lor nu aveau case şi locuiau în mizerie, fără condiţii igienice elementare”, concluzionează Igor Cașu pentru Adevărul.
Sursa: Adevarul.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
