În timp, rarele cazuri când ilegalităţile şi crimele comise contra statului şi cetăţenilor erau exemplificate prin documente oficiale, tăinuite cu grijă în birourile prăfuite ale puterii comuniste, se transformaseră într-un impresionant val informaţional. Ceea ce purtătorii de cuvânt şi ideologii lui Vladimir Voronin numesc „provocări” şi „insinuaţii”, are la baza sa un suport probatoriu uşor de verificat, în cazul în care organele abilitate urmau să-şi facă „treaba” onest şi fără a privi înapoi, la posibilele repercusiuni din partea foştilor moguli „roşii”.
Să se fi întâmplat ca teroarea guvernării comuniste să fi băgat spaima în mintea justiţionarilor moldoveni sau e vorba de simple cazuri de protejare a unor persoane de către cei care le acopereau ilegalităţile din partea structurilor judecătoreşti şi de forţă de la Chişinău? Putem să ne lansăm doar în presupuneri, dar una e cert – speranţa unei bune părţi a populaţiei că fostul dictator şi acoliţii săi, pasibili de ani grei de puşcărie pentru toate ororile comise în economia ţării şi pentru batjocura adusă simplilor cetăţeni, vor răspunde penal în faţa legii devine tot mai ilară. Şi totuşi, această speranţă mai persistă, la fel cum există supremaţia legii în acest stat, chiar dacă e o supremaţie ineficientă în cazul abuzurilor comise de voronini, dodoni, papuci, reşetnicovi şi gurbuli.
În speranţa de a readuce în vizorul procurorilor abuzurile comise în perioada guvernării comuniste de către Voronin & Co, (re)lansăm un şir de investigaţii jurnalistice, menite să readucă atenţia organelor abilitate şi societăţii civile asupra celor care, în mod absolut legal, ar trebui să privească lumea din dosul gratiilor penitenciarelor Ministerului Justiţiei.
Şi primul caz de sfidare crasă a intereselor ţării în scopuri personale este cel al întreprinderii „Moldasig” – cea mai eficientă structură economică, controlată de către stat, lider pe piaţa asigurărilor, a fost cumpărată la preţ de nimic ca urmare a unui scenariu bine pus la punct de către un grup criminal, protejat din culoarele Preşedinţiei. Grup, care are tangenţă directă, dacă e să credem documentelor care au parvenit la redacţie, cu fiul ex-preşedintelui Voronin, şi asta în cazul în care mintea diabolică, care a gândit acest scenariu, nu aparţine lui Oleg Voronin. Nu dorim să ne lansăm în speculaţii – urmează ca organele abilitate să se pronunţe asupra celor menţionate mai jos, dar vom reda cu lux de amănunte „afacerea „Moldasig” şi implicarea fiului lui Vladimir Voronin în preluarea şi înstrăinarea celei mai profitabile afaceri din domeniul asigurărilor.
O afacere lansată de guvernanţii PCRM şi dirijată din Preşedinţie
La 27 decembrie 2002, „în scopul măririi accesului la piaţa de asigurări a întreprinderilor de stat”, guvernarea comunistă fondează Compania de asigurări „Moldasig” SRL. Aceasta este fondată de trei întreprinderi cu capital parţial sau integral de stat: „Banca de Economii” cu cota de participare de 2.040.000 de lei sau (51%), ÎS „Calea Ferată din Moldova”, cu cota de participare de un milion de lei (25%), şi ÎS „Poşta Moldovei”, cu cota de participare de 24%. Imediat după fondare, conducerea comunistă obligă toate instituţiile de stat – şi nu numai – să încheie contracte de asigurare doar cu această companie, antrenând în acest proces ministerele şi administraţia publică locală.
Prin implicarea directă a guvernării comuniste, pentru care legea prezenta doar o modalitate de a controla procesele economice în folos propriu şi de a fabrica dosare penale oponenţilor politici, agenţii economici sunt obligaţi să rezilieze contractele cu alte companii de asigurări. Prin efortul susţinut al statului, Compania „Moldasig” devine, în scurt timp, lider pe piaţa de asigurări.
Conform totalurilor pe anul 2007, activele „Moldasig” constituiau 18,3 milioane de dolari, rezervele de asigurare – 12,3 milioane de dolari, volumul primelor de asigurare subscrise – 20,9 milioane de dolari, iar despăgubirile – 160 de mii de dolari. În 2008, fiecare leu depus în anul 2002 de fondatori le-a adus acestora un profit net de peste 35 de lei. Oricare altă companie de asigurări putea doar să viseze la o atare rentabilitate, datorată implicării directe a statului. La prima vedere, Preşedinţia şi Guvernul urmăreau scopul întăririi Companiei „Moldasig” pe piaţa asigurărilor, deşi imixtiunea guvernării comuniste cădea sub incidenţa legii ce prevede pedeapsă grea pentru exces de putere. Cu atât mai surprinzătoare a fost decizia conducerii comuniste de a ceda în 2008 unui investitor străin „Moldasig”-ul. Aşa a început istoria înstrăinării ilegale a unei companii profitabile de stat. Schema tenebră, bine pusă la punct, era protejată la cel mai înalt nivel – din Preşedinţia Republicii Moldova. Mai târziu, avea să devină clar – valoarea de piaţă a „Moldasig”, prin implicarea pârghiilor statului, era crescută vertiginos urmărind un singur scop – înstrăinarea ulterioară a acesteia şi obţinerea dividendelor financiare, care urmau să fie direcţionate în conturile din străinătate ale fiului lui Voronin şi ortacilor săi.
Astfel, pregătind din timp terenul pentru a iniţia o afacere profitabilă, odată cu apariţia pe piaţă a „Moldasig” SRL, de la ministere către structurile din subordine au început să curgă recomandările-dispoziţii de a asigura toate autovehiculele, bunurile, viaţa cetăţenilor şi tot ce poate fi asigurat, exclusiv la Compania „Moldasig”. La indicaţiile cui se virau resursele financiare ale statului în conturile companiei nou-create devine clar, dacă ne reamintim cine anume a condus cu o mână de fier republica în decursul a opt ani de zile.
Fostul ministru de Interne, Gheorghe Papuc, partener fidel la ilegalităţile comise de către ex-preşedintele Voronin şi îngerul păzitor al apropiaţilor fostei guvernări, lansaţi pe larg în comiterea ilegalităţilor, emite la 16 martie 2004 o dispoziţie prin care solicită instituţiilor din subordine să-şi asigure toate autovehiculele din posesie la compania respectivă şi să plaseze reprezentanţii „Moldasig” pe teritoriul posturilor de control ale poliţiei rutiere cu publicitatea acestei companii.
Ministrul de atunci al Industriei, Mihai Garştea, permiţându-şi aceeaşi imixtiune ilegală, le sugerează agenţilor economici că serviciile „Moldasig” sunt mai avantajoase pentru beneficiari cu circa 30%-40%.
La solicitarea celor ce-şi pregăteau încă o schemă criminală de îmbogăţire rapidă, indicaţii similare semnează fostul premier Vasile Tarlev, Zinaida Greceanâi ş.a. „Crearea unui regim preferenţial de activitate pentru „Moldasig” era însoţită de încălcări crase ale normelor de concurenţă loială, dar şi de lezarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor”, opinează Ion Câşlaru, director al Departamentului marketing de la Compania ASITO, care anterior dezavuase în presă implicarea guvernării în creşterea rapidă a cotei de piaţă a „Moldasig”.
În baza unui contract de exclusivitate, încheiat între această companie şi unul dintre fondatorii săi, Întreprinderea de Stat „Calea Ferată a Moldovei”, ultima a început să includă automat în costul biletelor de călătorie cheltuielile de perfectare a poliţelor de asigurare ale „Moldasig”, fiecare pasager achitând suplimentar la costul biletului de călătorie câte 25, 50 de lei. Totodată, conform legislaţiei în vigoare, în cadrul asigurării obligatorii de răspundere a transportatorilor faţă de călători, fiecare călător este asigurat deja la o sumă de zece mii de lei.
Anterior, în declaraţiile sale pentru presa republicană, Valeriu Tanasiev, manager general adjunct în cadrul Companiei Internaţionale de Asigurări ASITO, informa opinia publică despre faptul că, în urma presiunilor făcute de conducerea comunistă asupra conducătorilor întreprinderilor, compania dată a pierdut în 2003-2004 circa 40 milioane de lei, prime de asigurare pe contractele de asigurare reziliate şi transferate ulterior către Compania „Moldasig”. În anii următori această cifră s-a majorat în urma implicării în acest proces a Ministerului Afacerilor Interne şi Întreprinderii de Stat „Registru”, care, la rândul lor, orientau conducătorii de întreprinderi şi persoanele fizice exclusiv spre această companie. Pierderi esenţiale în urma susţinerii de către conducerea comunistă a concurenţei neloiale au suportat majoritatea companiilor de asigurări, printre care „Moldova Astrovaz”, „Artas” etc.
Astfel, prin implicarea directă a aparatului statului, Vladimir Voronin şi Guvernul Republicii Moldova creaseră din „Moldasig” o companie de succes. Fructul fiind copt, iar conturile bancare ale companiei respective fiind doldora de bani bugetari, demarează următoarea etapă – preluarea afacerii „Moldasig” de către familia Voronin.
Achiziţionarea celei mai mari companii de pe piaţă s-a realizat nu prin cumpărarea cotei-părţi de acţiuni de la foştii deţinători, dar prin majorarea capitalului social. De facto, având în vedere că fondatorii „Moldasig” SRL sunt companii de stat, a avut loc privatizarea acesteia şi, respectiv, urma să fie respectată procedura prevăzută de lege. Dar în acea perioadă în Moldova legea era oarbă şi mută.
La 17 iunie 2008, în cadrul Adunării extraordinare a fondatorilor „Moldasig” a fost luată decizia de a include în lista fondatorilor Compania „Linekers Investments Limited” din Cipru, cu un capital de 48 milioane de lei. Şi – atenţie! – director şi coproprietar al acestei companii este nimeni altul decât Oleg Voronin, care peste noapte din simplu producător al „creioanelor” contra ploşniţelor a devenit liderul mai multor segmente de piaţă.
Deja la 22 şi 23 iulie 2008, „Linekers Investments Limited”, cu destinaţia majorarea capitalului social, a transferat în contul valutar al „Moldasig” suma totală de circa 4.900.000 dolari SUA, echivalentul sumei de 48.002.731 lei. La 25.11.2008, „Moldasig” plasează mijloacele financiare în valoare de 4.966.810 dolari SUA în contul de depozit deschis la BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” şi BC „Victoriabank”. De remarcat faptul că, deşi majorarea capitalului social a fost determinată de necesitatea efectuării investiţiilor de către noul asociat („Linekers Investments Limited”) ce îl avea ca director şi cofondator pe Oleg Voronin (conform procesului-verbal nr. 25 din 11.04.2008 al Adunării extraordinare a asociaţilor SNA „Moldasig” SRL), în perioada supusă controlului Compania „Linekers Investments Limited” nu a acordat investiţii pentru „Moldasig”. Mai mult, suma de circa cinci milioane dolari SUA, transferată în conturile „Moldasig”, mai târziu, prin realizarea procesului de reasigurare, revenise înapoi în posesia lui Oleg Voronin. Practic, afacerea „Moldasig” nu îl costase pe fiul ex-preşedintelui nimic.
Prin majorarea capitalului social, compania cipriotă capătă dreptul de a deţine 80 la sută din capitalul social al SRL „Moldasig” şi de a gestiona în calitate de fondator toate activele companiei. După înregistrarea acestei tranzacţii, cotele-părţi ale întreprinderilor de stat fondatoare au scăzut de circa cinci ori, „Banca de Economii” de la 51% scade până la 10,2%, ÎS „Calea Ferată a Moldovei” deţine ca rezultat 5%, iar ÎS „Poşta Moldovei” – 4,8%. În acest mod, off-shore-ul lui Oleg Voronin intra în posesia „Moldasig”, cu susţinerea tacită a statului. Chiar dacă erau şi voci care doreau să se pronunţe contra unei asemenea decizii criminale, acestea se auzeau doar în surdină, în bucătăriile celor care erau obligaţi de către sistemul lui Voronin să facă parte integrantă din maşinăria criminală a PCRM.
Mai târziu, într-o notă informativă, serviciile speciale anunţau Preşedinţia Republicii Moldova că decizia adunării generale a fost luată cu ignorarea legislaţiei şi în detrimentul intereselor statului. Deşi reprezentanţii Băncii de Economii au votat unanim pentru aprobarea hotărârii menţionate, aceştia nu aveau acordul Ministerului Finanţelor şi Agenţiei Patrimoniului Public. În mod cert, angajaţii structurilor speciale ale statului ştiau despre faptul cine stă în spatele schemei de preluare a „Moldasig” şi erau conştienţi de faptul că Voronin la Voronin nu-şi scoate ochii, dar urmaseră procedura legală de a informa despre fărădelegile comise de şeful statului. Nu credem că se aşteptau la vreo reacţie, din moment ce tatăl proteja interesele fiului.
Diminuarea cotei-părţi a statului s-a produs şi cu concursul conducerii ÎS „Calea Ferată a Moldovei”, ÎS „Poşta Moldovei”, Ministerului Transportului şi Gospodăriei Drumurilor şi Ministerului Dezvoltării Informaţionale. Mai târziu, reprezentanţii „Moldasig” motivau că noul investitor aparţine grupului de companii „Rosgosstrah”, încercând să-l pună în „umbră” pe Oleg Voronin. Însă orice decizie luată lasă şi urme. Potrivit informaţiilor serviciilor operative, unul dintre fondatorii „Linekers Investments Limited” este Serghei Haceaturov, persoană juridică privată din Federaţia Rusă, deţinător al cotei de 80%. 20 la sută din „Linekers Investments Limited”, conform aceloraşi surse, aparţin lui Oleg Voronin. Fratele deţinătorului pachetului majoritar al „Linekers Investments Limited”, Daniil Haceaturov, este director general al Companiei „Rosgosstrah”. Investigaţiile operative au stabilit că „Linekers Investments Limited” este specializată în cumpărarea, deţinerea şi vânzarea acţiunilor, precum şi acordarea împrumuturilor. Mai târziu însă apare o procură, eliberată la 1 octombrie 2008, pe numele domnului Andrei Zaiaţ, IDNO 2000004083539, semnată din partea „Linekers Investments Limited” de către „…Directorii Dl Oleg Voronin şi D-na Demetra Stavrinou”, care demonstrează prin propriile lor semnături apartenenţa la „Linekers Investments Limited”. Astfel, încercarea reprezentanţilor „Moldasig” de a ascunde identitatea noilor stăpâni s-a soldat cu insucces.
De remarcat că, conform datelor oficiale ale Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare, în 2008, din suma totală a încasărilor de prime de 249,8 mln. lei aproape jumătate – 104,7 mln. lei – a fost orientată la reasigurare. Aceasta este de două ori mai mult faţă de anul 2007. În cadrul reasigurării, o parte din prima de asigurare se transferă companiei-partener. Şi aceasta presupune participarea proporţională a acesteia la despăgubirea cazurilor de asigurare, la producerea lor. „Secretul” constă în aceea că în rapoartele oficiale participarea reasiguratorului la despăgubire nu se specifică, aceasta fiind o schemă foarte convenabilă pentru scoaterea banilor din ţară. Cu atât mai mult, jurisdicţia off-shore permite efectuarea acestor acţiuni fără niciun fel de complicaţii.
Astfel, devenise clar motivul implicării lui Oleg Voronin, în mod deschis, în afacerea „Moldasig” – apăruse o modalitate practic legală de a scoate din ţară sume considerabile, fără a achita nimic în bugetul ţării.
Investigaţia privind ilegalitatea înstrăinării către Oleg Voronin şi, ulterior, către „Rosgosstrah” a activelor celei mai de succes companii din segmentul asigurărilor va urma în viitorul apropiat. Până atunci sperăm ca Procuratura Generală să se autosesizeze pe marginea celor expuse. Prin preluarea activelor „Moldasig”, Oleg Voronin, investind mai puţin de 5 mln. dolari SUA, a preluat o afacere ce echivala la acel moment cu 50 mln. dolari SUA. Imperativul legii este de a pedepsi pe cei ce atentează la bunul public şi privat în scopuri personale. Justiţia ar trebui să demonstreze că Legea are impact asupra tuturor, fii tu fecior de simplu agricultor, fii tu fecior de preşedinte de ţară. Cei culpabili în schema de preluare a „Moldasig” trebuie să răspundă în faţa justiţiei, iar bunul public, dacă deja nu este prea târziu, să fie restituit statului. Citeşte – „fiecăruia dintre noi”.
Oleg Voronin – garant al unui împrumut dubios
La 01 octombrie 2008, în oraşul Nicosia, Cipru, de către directorii „Linekers Investments Limited” Demetra Stavrinou şi Oleg Voronin, care acţionau „în baza Statutului şi Memorandumului”, domnului Andrei Zaiaţ, domiciliat în municipiul Bălţi, i-a fost eliberată o procură, conform căreia acesta era împuternicit să procure, să vândă, să gajeze şi să înstrăineze “… cota parte din capitalul statutar al… Moldasig“. Astfel, prin decizia lui Oleg Voronin, unui tânăr de doar 24 de ani i se delegase dreptul nu doar de a semna contracte în numele „Moldasig”, dar şi dreptul de a înstrăina activele acestei companii!
Potrivit surselor operative, la 20 octombrie 2008, la doar 19 zile după ce Oleg Voronin îi oferă dreptul lui Andrei Zaiaţ de a înstrăina cota-parte de 80 la sută a „Linekers Investments Limited” în „Moldasig”, Adunarea generală a „Moldasig” a decis de a lua un împrumut de zece milioane de euro pe o perioadă de opt ani, cu o dobândă de 10% de la un investitor din Ucraina, Serghei Traciuk.
Conform prevederilor contractului, în caz de neachitare la timp urmează a fi transmise în proprietatea creditorului ucrainean cotele-părţi ale asociaţiilor şi bunurilor ce aparţin „Moldasig” cu perfectarea actelor la Camera Înregistrării de Stat. Această decizie a fost luată cu participarea preşedintelui BC „Banca de Economii”, Grigore Gacichevici, ÎS „Calea Ferată a Moldovei”, reprezentată de Valentina Potasevici, ÎS „Poşta Moldovei”, reprezentată de Vitalie Pavlov şi „Linekers Investments Limited” în persoana aceluiaşi Andrei Zaiaţ.
La această adunare au asistat în calitate de invitaţi reprezentantul creditorului din Ucraina,Vasile Ursu, şi directorul „Moldasig”, Vitalie Bodea. Ca invitat special a fost directorul şi cofondatorul „Linekers Investments Limited”, Oleg Voronin (!), care urma să se asigure personal că schema de înstrăinare ilegală a „Moldasig” merge pe făgaşul planificat cu câţiva ani în urmă. În urma adunării, contractul de împrumut prin gaj a fost semnat. Era 25 decembrie 2008, zi de Crăciun şi zi de muncă pentru echipa lui Oleg Voronin. Procesul de transmitere-primire a împrumutului între Vasile Ursu şi Andrei Zaiaţ a avut loc în prezenţa directorului „Linekers Investments Limited”, Oleg Voronin. Astfel, o companie cu active de circa 50 mln. dolari SUA împrumutase de la un simplu cetăţean zece milioane de euro, cu scopul de a-şi ridica… un sediu central! Ca garant al acestui împrumut se prezentase fiul lui Vladimir Voronin, unul dintre puţinii care ştia că acest împrumut a fost doar pe hârtie sau nu, şi care fusese împuternicit ca împrumutul de zece milioane de euro să fie primit în prezenţa sa şi sub răspunderea sa personală. De altfel, cele zece milioane de euro, „încăpute” pe mâinile lui Zaiaţ, prin realizarea aceluiaşi proces de reasigurare, au fost restituite înapoi lui Oleg Voronin.
Astfel, prin documentul semnat la 25 decembrie 2008 a fost pusă ultima cărămidă în platforma înstrăinării finale a „Moldasig”.
Afacere „a la Voronin”: cum să vinzi 80% din 50.000.000 USD contra sumei de 5 mln. USD
După cum am enumerat anterior, în Nicosia, Cipru, Oleg Voronin şi Demetra Stavrinoiu, directorii „Linekers Investments Limited”, i-au eliberat procură generală de reprezentare lui Andrei Zaiaţ. În mod similar, la 15.10.2008, ÎS „Calea Ferată din Moldova” şi „Moldasig” SRL au eliberat aceluiaşi Andrei Zaiaţ procure ce confereau drepturi depline în ceea ce priveşte gestionarea patrimoniului „Moldasig” SRL, fără a se limita doar la contractarea împrumutului, după cum a dispus Adunarea generală. O altă pistă pentru Procuratura Generală în elucidarea acestei escrocherii de proporţii, puse în joc de Oleg Voronin, este şi faptul că la ÎS „Poşta Moldovei” nu este în original procesul nr. 15 al Consiliului de Administrare, prin care s-a încuviinţat adoptarea deciziilor indicare mai sus! Să fi fost falsificat acest document? O altă întrebare la care urmează să dea răspuns organele competente.
Pe parcurs, ca schema de preluare a companiei să fie dusă la bun sfârşit, „Moldasig” SRL, cum era şi de aşteptat, nu şi-a onorat obligaţiile contractuale şi ca urmare Serghei Traciuk a înaintat o acţiune în instanţa de judecată la Judecătoria Râşcani, solicitând încasarea datoriei de 12.105.000 euro, care, pe lângă împrumut, însumează dobânda şi penalităţile. Instanţa de judecată, în persoana judecătorului Andrei Istrati, a emis o hotărâre prin care în contul datoriei se transmite cota de participare în mărime de 100% a companiei „Moldasig” lui Serghei Traciuk.
Astfel, a fost pus ultimul punct în privatizarea „Moldasig” de către Voronin. Ulterior, deşi cota sa era gajată, „Linekers Investments“ a vândut Companiei „Rosgosstrah”, Federaţia Rusă, cota sa în mărime de 80 la sută din „Moldasig” contra sumei de 60 mln. lei. Ca de obicei în cazurile în care era implicată camarila familiei Voronin, bunul statului a fost înstrăinat cu mult sub preţul pieţei: 80 la sută dintr-o afacere de 50 mln. dolari SUA a fost vândută contra sumei de circa 5 mln. dolari SUA. O „afacere” la care nu ar fi putut merge niciun afacerist normal – să vinzi un bun la un preţ de zece ori mai mic decât preţul de piaţă este un indiciu foarte clar că ceva nu este în regulă. Să fi primit Voronin de la „Rosgosstrah” o „primă financiară” pentru suportul în preluarea afacerii „Moldasig”? Vom primi oare vreodată răspuns la toate întrebările legate de „dosarul „Moldasig”?
În loc de post-scriptum:
Dacă este o simplă coincidenţă sau nu, urmează să stabilească organele de anchetă, dar Vitalie Bodea, director „Moldasig”, era la acel moment şi membru al Consiliului Băncii „Fincombank”. Încă o legătură, deşi indirectă, dintre Oleg Voronin şi „Moldasig”.
Vă amintim că această bancă beneficiase şi ea de fluxuri financiare din haznaua statului. Din 2002 în conturile acestei bănci, protejate de către precedenta guvernare, erau transferate conturile unor mari instituţii de stat, cum ar fi „Calea Ferată a Moldovei”, MAI, Ministerul Finanţelor, Ministerul Apărării. Angajaţilor MAI şi ai altor ministere le-au fost deschise carduri bancare la „Fincombank”, iar mulţi şefi de întreprinderi au fost „informaţi” că trecerea conturilor la această bancă ar fi o obligaţie. De altfel, şi Vitalie Iurcu, ex-directorul Agenţiei Naţionale pentru Reglementări în Energetică (ANRE), deţinea concomitent poziţia de membru al Consiliului de Administrare al băncii familiei prezidenţiale. Astfel, acum câţiva ani, şi el a dispus transferul conturilor ANRE la „Fincombank”.
Întâmplător sau nu, dar prea multe legături evidente există între Oleg Voronin şi „Moldasig”, lucru ce nu poate să nu pună în gardă organele abilitate, reieşind din multiplele dubii ce există asupra legalităţii înstrăinării „Moldasig”. Care vor fi paşii întreprinşi de către Procuratura Generală, pe care o rugăm să se autosesizeze asupra conexiunii „Voronin – „Moldasig” şi asupra legalităţii comercializării companiei de asigurări ce astăzi aparţine Federaţiei Ruse, urmează să vedem. De un lucru suntem siguri – dacă legislaţia autohtonă nu permite tragerea la răspundere penală a lui Oleg Voronin în scandalul cu cardurile sale bancare, unde foarte clar se vede incidenţa sub articolul „spălare de bani”, atunci în dosarul „Moldasig” Voronin a lăsat destule urme, care să permită justiţiei moldoveneşti să-şi spună, în sfârşit, cuvântul.
Vedeţi mai jos documente care confirmă cele scrise:
Procesul verbal nr. 28 din 20 octombrie 2008
Modificările în statutul MOLDASIG
Actul de primire-predare a 10 milioane de euro din 26 decembrie 2008, cu semnătura lui Oleg Voronin
Acordul de împrumut garantat prin gaj, 25 decembrie 2008
Hotărârea Judecătoriei Râşcani, 16 octombrie 2009
Procură Oleg Voronin – Zaiaţ Andrei
Încheiere Dosarul nr. 2-727/09
Cerere de modificare a acţiunii
Cerere despre succesiunea în drepturile procedurale
Cerere de chemare în judecată pentru încasarea împrumutului
Extras din procesul-verbal nr. 14 al şedinţei Consiliului Băncii de Economii
Ordinul ministrului Dezvoltării Informaţionale, Pavel Buceaţchi
Departamentul Investigaţii
NOTA REDACŢIEI
Informăm cititorii că la scrierea acestui material a fost folosită şi investigaţia ziaristei Svetlana Corobceanu „Moldasig”, perla Familiei”, publicată în Jurnal de Chişinău la 15 decembrie 2009. ( www.jurnal.md/ro/news/-moldasig-perla-familiei-77227 )
