Un reactor nuclear tipic foloseşte uraniu îmbogăţit, sub forma unor "granule" mari cât o monedă şi lungi de 2,5 cm. Granulele sunt ţinute într-o cameră bine presurizată şi foarte bine izolată.
În multe centrale, camera cu uraniu este ţinută sub apă, pentru a nu risca supraîncălzirea. În altele, se foloseşte dioxid de carbon sau metal lichid, în acelaşi scop.
Pentru a se produce reacţia de fisiune a atomilor de uraniu, elementul trebuie să se afle în stare "critică". Adică uraniul trebuie să fie suficient de îmbogăţit (cu o concentraţie radioactivă mai mare) încât să permită apariţia unei reacţii de fisiune în lanţ, care să se auto-susţină.
Sursa: Gandul.info
