Cultură

Cum vorbim, cum scriem

Verba volant…

Telespectatorul şi radioascultătorul de azi are de unde alege. Atât la TV, dar în special la radio, s-au înmulţit emisiunile de divertisment ca ciupercile după ploaie, aşa că, imediat ce deschizi aparatul, distracţia îţi este asigurată şi nu doar prin muzica săltăreaţă şi chipurile zâmbitoare, dar şi prin destul de multe inepţii şi agramaţii, debitate pe un ton sigur şi vesel. Unele greşeli de exprimare sunt deja „cu barbă”, despre ele s-a spus atâta, încât s-ar părea că nu mai au nicio şansă să apară în vorbirea radioprezentatorilor. Dar se dovedeşte că nu este tocmai aşa. La Radio PRO FM, chiar mai ieri, când s-au dat mult aşteptatele veşti despre lady Gaga şi relaţia acesteia cu un nu ştiu cine, s-a afirmat că „se primeşte o poveste despre prinţesă şi vagabond” (aici „se primeşte” este o calchiere din limba rusă, după modelul lui „получается”), iar apoi, răspunzând la un apel telefonic, aceeaşi prezentatoare s-a bucurat că „putem vorbi pe radio”. Că se vorbeşte, se spune ceva la radio şi nu „pe” radio învaţă şi elevii de gimnaziu, dar se vede că unii prezentatori sunt cam uituci.

Iar la Radio Ploaia de argint uneori pur şi simplu plouă torenţial cu agramaţii: pe data de 29.06.10 pe la 8 dimineaţa o voce feminină cu accent străin şi cu un ton infatuat presărat cu pauze alogice anunţa că „Petru unu al Moscovei vizitează Moldova” (era vorba de Petru I), că „meciul s-a încheiat cu două la unu” (adică: doi la unu), iar apoi a citit câteva fraze, fără să observe semnele diacritice, de aceea noi am auzit ceea ce s-a pronunţat: „prima echipa a obţinut clarificare” „fata de cealalta echipa” ş.a. Pentru cei care cred că semnele diacritice sunt doar nişte „codiţe” şi „căciuliţe” decorative menţionăm că aceste semne schimbă valoarea fonetică a literei, iar neglijarea lor poate conduce la mari confuzii de sens şi la apariţia unor „perle” ce se transformă uşor în anecdote. Apropo de fata: nu demult l-am auzit pe un scriitor spunând că există cărţi în care, chiar dacă lipseşte personajul fata, poţi găsi nişte ipostaze insolite ale acesteia – prefata şi postfata (ceea ce ar trebui să fie prefaţă şi postfaţă).
Interesant este că la acelaşi post de radio, peste doar câteva minute, aceeaşi voce a început să turuie în limba rusă fără pic de accent sau ezitare. Deci în rusă se poate vorbi normal, iar în română – fie cum o fi, căci mulţi aud, dar puţini se interesează; principalul e să nu lipsească umplutura verbală (chiar şi indigerabilă) dintre secvenţele muzicale şi binecunoscuta urare: audiţie plăcută!

Irina Condrea

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *