Cutreierând prin bloguri: Ucraina interzice simbolurile comuniste. Moldova doarme

 De ce avem atâţia Pavlici Morozov?

de Nati Vozian

Citind mai multe articole din presa scrisă, m-am pus întrebarea: de ce în ţara noastră avem atâţia Pavlici Morozov? Cred că un motiv este principiul adânc înrădăcinat în firea moldoveanului „să moara capra vecinului” sau „a cui rânză e mai mare”. Al doilea ar fi neadoptarea unei poziţii clare, comune în anumite probleme şi cazuri – aceasta le dă Pavlicilor un câmp uriaş de manevră, pe care ei îl exploatează cum doresc – nu e laie, ci e bălaie, nu s-a produs nimic exagerat, nu aţi înţeles corect, speculaţii (cuvântul preferat al unor personaje din RM). Al treilea motiv ar fi faptul că valorile şi principiile fiecare şi le-a stabilit pentru „corporaţia sa politică” şi fiecare le interpretează cum doreşte, uneori ignorând totalmente valorile şi principiile vecinului sau camaradului de breaslă. Al patrulea, dar nu cel din urmă – dorinţa de a sta neapărat pe două scaune, de a le deţine pe amândouă şi de a se aşeza când doreşte ba pe unul, ba pe altul, iar alteori aşezându-se şi pe amândouă odată […]

Personal, consider că acest personaj se asociază nu doar cu trădarea, dar şi cu meschinăria, promovarea dublelor standarde, rivalitatea, mimarea anumitor valori, precum sunt justiţia, corectitudinea, imparţialitatea şi demnitatea. Cred că în orice societate există aceşti Pavlici, dar nu ştiu de ce mi se creează impresia că unii din ei joacă mai activ şi ies prea des pe scena politică moldovenească.

FAT – filmul despre dus şi venit

de Anna Casian

Am fost la premiera filmului FAT, film autohton, deci – bun sau nu – trebuie de susţinut, pentru a avea şi altele şi pentru a încuraja producătorul autohton, părerea mea. Mereu e plăcut într-un film să vezi locuri pe care le ştii şi, dacă filmele nu-s făcute în Moldova, mai rar simţi asta. Şi în FAT am văzut USM-ul şi mă gândeam că poate o văd şi pe Arina în Muzeul Etnografic din film. Aş putea spune că e un început bun, e în top trei filme moldoveneşti la care am fost la cinematograf să mă uit (după „Arrivederci” şi „Nuntă în Basarabia”).

Ca idee, filmul atinge fenomenul migraţiei, deci, are tente sociale încercate a fi îmbinate cu umor tradiţional de la noi. Jucându-se cu problema limbii, a clişeelor autohtone (Moldova – ţara minunilor şi Poliţistul Căldare şi mita)…

O redacţie şi un brand

de Iulian Comănescu

Această rubrică se referă, în general, la un om şi mai multe etichete. Azi e vorba de o etichetă şi mai mulţi oameni. Mai exact, de brandul „Academia Caţavencu”, care şi-a schimbat recent proprietarul, în urma licitaţiei. Întâmplarea face ca noul proprietar să fie una şi aceeaşi persoană cu cel al „României libere”, Dan Grigore Adamescu, dar asta are mai puţină importanţă pentru rândurile care urmează.

Problema e dacă suma pentru care a fost tranzacţionat brandul, peste 880.000 euro, este „adevărata valoare” a lui, orice-ar însemna asta. Într-un sens, întrebarea are un răspuns afirmativ chiar din momentul în care aceşti bani vor trece dintr-un cont într-altul. E o sumă tranzacţionată efectiv, ceea ce în ultimă instanţă e cea mai bună evaluare a unui lucru. Merită, atunci, brandul „Academia Caţavencu” aceşti bani?

Previzibil, dacă revista se va dovedi mai departe una profitabilă, răspunsul e „da”. Ce-ar trebui făcut în acest caz? „Academia Caţavencu” a ajuns la licitaţie pentru că a dat faliment. Motivele care se pot invoca ţin de criză şi management/calitatea editorială a revistei. Cea dintâi, criza, e pe cale de a se încheia, dar banii pe care advertiserii îi cheltuiesc pe presa scrisă nu se vor întoarce în niciun caz la nivelul din 2008, de vreo 80 de milioane de euro. Pentru 2011, se prognozează în jur de 30 de milioane, ca şi anul trecut. Reiese că revista trebuie făcută mai atractivă.