Speram ca sutele de mii de moldoveni, fugiţi de răul comuniştilor de la 2001 încoace, vor veni cu sufletul la gură să decidă viitorul Basarabiei. Dar, în loc de un câteva sute de mii, avem doar… puţin peste 19 mii. Apropo, din 1370 de voturi, oferite de cele şase secţii de votare din SUA şi Canada, 705 voturi, adică peste 50%, aparţin membrilor comunităţii din Montreal. Speranţele investite de către politicienii din Chişinău în diaspora, despre care se credea că votează necondiţionat şi solidar cu Alianţa, s-au spulberat ca prima fulguire de noiembrie.

Care sunt cauzele că diaspora basarabeană, căpătând pentru prima oară dreptul de vot în afara misiunilor diplomatice, nu a reuşit să determine rezultatul referendumului din 5 septembrie? Ştiu că, inspiraţi de exemplul determinant al votului diasporei în alegerea preşedintelui Băsescu în 2009, unii lideri de la Chişinău au avut iluzia că votul diasporei este deja în buzunarul lor. N-a fost dat să fie aşa.
După mine, există mai multe cauze. Voi încerca să le sistematizez în baza opiniilor pe care mi le-am format din experienţa proprie, la secţia de votare 344, din 6767 Côte-des-Neiges.

Prima. Lipsa unei politici coerente privind promovarea imaginii R. Moldova peste hotare. Nu există un plan bine chibzuit, susţinut din bugetul statului, cel puţin privind Canada. Fiind atât de departe R. Moldova, nu ştiu dacă ea există pentru Canada, precum nici Canada cu moldovenii stabiliţi aici, am impresia, nu există pentru R. Moldova. Lipsa unei ambasade, a unui consulat sau cel puţin a unui consul onorific al R. Moldova denotă fie lipsa de interes pentru acest spaţiu, fie existenţa unor interese ascunse de ochii noştri şi suntem în drept să cerem guvernării de la Chişinău să ia măsuri urgente privind impulsionarea relaţiilor economice şi diplomatice cu un stat G7, în care sosesc, cu acte în regulă, sute de familii basarabene anual.

A doua. Se pare că mentalitatea perimată privind Occidentul afectează în mare măsură şi noua guvernare. Atitudinea faţă de canadieni, ca faţă de oameni bogaţi şi darnici, se simte în R. Moldova la orice nivel. Unii consideră că moldovenii stabiliţi în Canada, nu ştiu ce să facă cu banii şi abia aşteaptă să vină cineva să le ceară ceva.

Comisia Electorală Centrală a R. Moldova nu a alocat secţiei de votare 344 din Montreal pentru referendumul din 5 septembrie nici un bănuţ. Comunitatea a trebuit să suporte, din donaţii, cheltuielile pentru chiria sălii, pentru urnele şi cabinele de vot, pentru hârtie şi imprimantă, pentru cafeaua şi plăcinţelele oferite echipei de voluntari implicate în procesul electoral. Nici măcar n-am fost întrebaţi dacă avem de unde achita cheltuielile. Delicat, la telefon, am fost informată că bani nu-s şi că preşedintele biroului electoral al secţiei noastre, venit de la Washington, dispune de 30$ - cheltuieli de protocol. Am înţeles aluzia şi n-am mai stăruit asupra aspectului financiar al problemei. „Unimedia” anunţa că 120 mii euro se oferă de către partenerii europeni pentru deschiderea celor 79 secţii de votare peste hotare. Am impresia ca nu vom afla niciodată cine şi cum a cheltuit aceşti bani. Cel puţin, în cazul Montreal…

A treia. Aroganţa tradiţională a autorităţilor faţă de diasporă şi siguranţa că aceasta n-are nevoie de nimic, în schimb este datoare să ofere clasei politice de la Chişinău întregul său sprijin şi votul. De parcă diaspora este obligată cu ceva clasei politice din Chişinău. După cum am spus, comunitatea de aici a votat mult mai bine decât alte comunităţi, este mai bine organizată, are un site, www.moldovaquebec.ca, o bază de date solidă etc. Totuşi, activitatea ei este în scopuri statutare, stabilite în conformitate cu legislaţia guvernului canadian, şi are menirea de ajutorare informaţională a noilor veniţi, dar nu deservirea intereselor clasei politice de la Chişinău. Membrii comunităţii sunt gata să contribuie la dezvoltarea democraţiei în R. Moldova prin votul lor, dar aşteaptă să vadă că prezintă un interes viu pentru guvernarea de la Chişinău, că nu-s folosiţi numai ca maşină de vot.

Moldovenii din Canada sunt, de regulă, familii tinere, cu studii superioare, cu copii mici, determinaţi s-o ia de la început, să asigure copiilor lor un viitor stabil. Cei stabiliţi aici îşi recapătă, în scurt timp, sentimentul demnităţii şi al respectului pentru propriile drepturi, fiindcă aici sunt trataţi, de regulă, în conformitate cu standardele civilizaţiei.

Neavând o politică clară privind interacţiunea cu diaspora, elitele politice de pe malul Bâcului riscă să piardă din voturile cetăţenilor stabiliţi peste hotare. Ei aşteaptă respect pentru votul lor, dar şi realizarea scopurilor declarate înainte de alegeri.

Să sperăm că lecţia amară a referendumului va fi însuşită şi că soluţiile alese de Alianţă până la noile alegeri vor fi în măsură să rupă R. Moldova de pe orbita veche şi s-o pună, în sfârşit, pe „ecartamentul” european.

Numai cu această condiţie diaspora din Montreal va fi mereu „pe fază” şi va susţine prin votul său forţele democratice.
 
Ala Mândâcanu
cm.quebec@yahoo.com