Două autocare încărcate cu oameni care cred într-un viitor luminos, care cred în puritatea intențiilor unor politicieni și care, în câțiva ani, se văd europeni cu acte-n regulă și salarii de sute sau mii de euro, tineri activi care vor, după încheierea studiilor, să-și găsească ușor un loc de muncă, maturi care se gândesc la pensiile mici ale părinților lor, basarabeni care visează la Unire, oameni cu speranțe mari.
Eram și eu printre ei. Am fost invitată fără să mi se dea foarte multe informații. Știam că merg la Iași pentru a participa la o dezbatere despre Unire și integrare europeană cu participarea lui Traian Băsescu. Mai multe detalii nu am putut afla, chiar dacă am insistat. Totuși mi-a fost de ajuns.
Abia călcasem pe cimentul ieșean și am auzit doi romi, uitându-se la cei care coborau din autocarele cu numere bucureștene, zicând în unison „No’ mă, că ăștia nu-s români!”. Deși i-am contrazis mereu pe toți cei care vorbeau de rău romii, în acea clipă i-am detestat din tot sufletul pe acei țigani, cu cetățenie română.
Ei bine, în cadrul dezbaterii, toți basarabenii erau numiți români, frați de peste Prut sau basarabeni. Toate bune, până în momentul în care am observat că orice replică mai glumeață a președintelui României stârnea hohote de râs (fiindcă atunci când râzi la glumițe, îi dai încredere celui care-ți conduce țara). Penibil. Dezbatere nu a fost, ci mai mult o sesiune de discursuri și o sesiune de întrebări-răspunsuri. S-au făcut iarăși declarații puternice. S-a vorbit iarăși despre Unire, dar și despre ceea că noi, „frații de peste Prut”, în frunte cu conducerea statului, trebuie să fim atenți și să evităm provocările. Și atunci m-am întrebat, oare eu sunt singura care vede în discuțiile publice în favoarea Unirii niște motive numai bune pentru a porni „provocările”?
Nu suntem noi gata să ne integrăm în Uniunea Europeană. Sunt multe argumente în acest sens, iar eu le voi relata pe ale mele. Dezbaterea s-a încheiat cu faptul că un basarabean a luat microfonul, deși alții voiau să adreseze întrebări celui de la tribună, și i-a invitat pe toți la Sărbătoarea Cireșelor.
Nu voi relata în detaliu cele întâmplate după ce lumea a ieșit din sală. Cert e c-atunci am înțeles că nu prin dezorganizare și lipsă de respect ne integrăm în UE, nici prin aroganță și obrăznicie. Nu sunt pregătiți să se integreze nici cei care au ocupat deja o funcție și se simt suficient de puternici încât să strige, să reproșeze, să dea ordine fără ca măcar să te cunoască.
Nu ne putem integra în Uniunea Europeană cu oameni care sunt mai deranjați de existența homosexualilor decât de organizațiile religioase care-i agresează pe aceștia cu icoane, pietre și cuțite în mână. Nu vom fi europeni până nu vom învăța măcar să nu aruncăm lucruri pe jos. Nu vom fi europeni până când nu ne va uimi și bucura până la lacrimi faptul că, în Noapte Europeană a Muzeelor, acestea au fost invadate de o sumedenie de oameni de tot felul sau că la Velohora au participat aproximativ 10 mii de cicliști. E normal și sănătos să fie așa, pentru noi, însă, aceste lucruri sunt încă motive demne de mirare.
Integrarea doar în acte nu are niciun sens, până când cetățenii Republicii Moldova și ai României nu vor deprinde bazele eticii, nu vor învăța să fie modești, indiferent de grosimea portofelului și înălțimile funcției ocupate și, în loc să se bată cu pumnii în piept că sunt europeni, vor începe chiar să fie.
Multă baftă spre europenizare, dragi români.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
