Dacă ne uităm însă atent la distanţa parcursă de cei patru lideri ai Alianţei timp de un an de zile, nu putem să nu recunoaştem că Mihai Ghimpu a parcurs-o poate cel mai coerent şi inteligent: nu a făcut viraje bruşte, neînţelese de electoratul său, nu a dat dovadă de „lăcomie”, încercând să-şi fortifice partidul prin achiziţii spectaculoase, dar nocive pe termen lung. Principala lui performanţă politică însă constă în faptul că, refuzând faimosul… pragmatism, propriu celei mai mari majorităţi a politicienilor de la Chişinău, Ghimpu, sub privirile uimite ale unor politicieni şi analişti politici, a făcut, constant, o politică a principiilor. Ghimpu, ca un ultim romantic rătăcit în jungla politică modernă, este practic singurul politician de la noi care a avut şi are curajul să sacrifice câştigul politic imediat în numele principiilor. Aceasta impune stimă. Presupun că şi comuniştii, care-l urăsc cu pasiune bolşevică, în sinea lor îl respectă pe Ghimpu pentru această calitate care, cu certitudine, i-a fortificat şi-i va fortifica poziţia de lider în politica de la Chişinău.

2. Între timp, Chişinăul politic este sfâşiat de „războiul mafiilor”, „război” care are un singur scop - să discrediteze Alianţa, să inducă electoratului un sentiment de dezgust faţă de clasa politică şi să nu participe la referendum, iar neparticiparea masivă a electoratului la referendum va predetermina rezultatele campaniei electorale parlamentare şi prezidenţiale. În această situaţie, preşedintele interimar M. Ghimpu, fără surle şi tobe, îşi realizează consecvent propria sa agendă politică. După câteva zile de odihnă în România, Ghimpu are o întâlnire foarte importantă cu şeful statului român Traian Băsescu. Cum era şi de aşteptat, ecoul acestei vizite a avut pe portativul politic de la Chişinău reverberaţii diferite. Unii au salutat vizita, remarcând, surprinşi, buna prestaţie neaşteptată a dlui M. Ghimpu: sobru, atent, echilibrat, prudent în declaraţii. (Înseamnă că prezenţa dlui Dan Dungaciu în preajma dlui M. Ghimpu, pe post de consilier, dă roade). Alţii, dimpotrivă, au declarat, iritaţi, că întâlnirea celor doi şefi de stat e una electorală. Unii „analişti politici”, care anul trecut erau oaspeţi permanenţi în studiourile EU TV şi NIT şi care acum şi-au aşezat corturile în studiourile altor televiziuni, nu au uitat să ne amintească faptul că Traian Băsescu a fost prieten cu V. Voronin, uitând să precizeze „un detaliu”, şi anume că unii dintre acei care azi „luptă” împotriva mafiei, născută în timpul lui Voronin, au făcut parte ani de zile din chiar anturajul „augustei Familii”.

3. Bineînţeles, tot ce se întâmplă astăzi la Chişinău are conotaţii şi motivaţii electorale. Când unii dorm nopţi întregi sub zidurile vechiului Kremlin în aşteptarea întâlnirii cu ţarii ruşi, oare aceste nopţi nedormite nu au motivaţie electorală? De ce domnul preşedinte Băsescu s-a întâlnit cu M. Ghimpu, dar nu şi cu ceilalţi lideri ai Alianţei? Nu-i exclus că liderul de la Bucureşti ar vrea să se întâlnească, şi poate chiar se va întâlni, şi cu ceilalţi lideri ai Alianţei, dar ce să discute cu unii dintre ei? Să discute, de exemplu, dacă luptătorii pentru independenţa R. Moldova din Grupul Ilaşcu sunt sau nu sunt criminali? Sau dacă pe 28 iunie 1940 sovieticii au ocupat sau au eliberat Basarabia?
Nu e niciun secret că în toate campaniile electorale din R. Moldova un cuvânt greu au avut de spus Rusia şi România. Miza liderilor partidelor de stânga pe ajutorul Moscovei ar putea anul acesta să lovească în ei ca un bumerang. Blocada economică instituită de Kremlin în privinţa exporturilor vinurilor moldoveneşti în Rusia loveşte direct şi dureros în moldovenii simpli, cei care se spetesc pe plantaţiile de vii şi care nu-şi primesc cu anii salariile pentru munca lor. Aceşti moldoveni nu au de ce să iubească Rusia şi încă nimeni nu ştie cui vor da ei voturile în campania electorală... Pe de altă parte, moldovenii au un alt exemplu în faţă - tirurile româneşti cu materiale de construcţii care trec Prutul. Nu este greu de ghicit cui vor da voturile moldovenii, având în faţă acest exemplu.

4. Privită în acest context, întâlnirea celor doi preşedinţi ai celor două state româneşti este un succes incontestabil al lui M. Ghimpu. Situaţia lui Ghimpu, comparativ cu cea a liderului PD, implicat în „scandalul mafiei”, a devenit cu mult mai bună. În timp ce S. Urecheanu, practic, a dispărut, iar comuniştii nu au o candidatură prezidenţiabilă, la momentul dat, la Chişinău fac politică reală doi oameni - V. Filat şi M. Ghimpu. Astfel, şansele lui Ghimpu cresc considerabil şi, dacă până mai ieri devenise o certitudine faptul că în turul doi al alegerilor prezidenţiale vor ieşi V. Filat şi M. Lupu, astăzi această certitudine se clatină. Nu e exclus ca cel de-al doilea candidat să se confrunte în turul doi cu M. Ghimpu. Niciodată în politică să nu spunem „niciodată”. Să ne amintim cum Dorin Chirtoacă, acum trei ani, a luat cu mâinile goale primăria Chişinăului. Cu aceasta vreau să închei: preşedintele interimar al R. Moldova mergea acum o săptămână în România „moş Ghimpu” şi se întoarce Mihai Ghimpu cel Înţelept.