Volumul are trei cicluri LM (Liceul Militar), Dâre de benzină, A cincea cameră.
În LM ni se descoperă spațiul disciplinar, depresiv, încărcat cu poveştile triste ale Liceului Militar din Alba-Iulia. Fiecare poem vorbeşte deschis despre ceva ascuns. Antrenamentele, fricile, oboseala sunt înfrânte de lumea imaginară pe care poeta şi-o construieşte („mi-i imaginez pe ei stând / cu pieptul în zăpadă”), sau de comunicarea pe alte niveluri („cele mai multe sms-uri ţi le / trimit în timpul întâlnirilor / cu comandantul”).
În Dâre de benzină lumea din afară nu pare atât de minunată cum se întrezărea în spatele gardului de sârmă. Motiv pentru care poemele fie sunt încărcate de emoţii reţinute, fie sunt poeme de observare aparent pasivă a realităţii, aşa cum sunt şi textele scrise în urma vizitei la Chişinău: „simona poartă uniformă alb-negru / peste câţiva ani / o să bea şi ea / ceai aici / o să joace şi ea biliard / şi ruşii ăia din colţ / o să-i urmărească atent mâinile” (ruşii din colţ). Prezența semnificativă a conjunctivelor și condițional-optativelor mă face să cred că totul ar putea fi întocmai, iar rezultatul exact cel bănuit, că oricine poate juca rolul principal propus de Ana Pușcașu.
A cincea cameră este cel mai scurt ciclu al acestui volum. Câteva poeme despre o relaţie eu-tu, o relaţie prinsă şi ucisă de un cotidian în care poeta nu reuşeşte să se încadreze. Sensibilitatea dragostei prinsă între nevoia de bani şi mişcarea intereselor, unde fiecare încearcă să comunice şi să se comunice, însă în adâncime lucrurile stau cu totul altfel: „pe dinăuntru sunt de fapt / un punct de frontieră în care / trei imigranţi arabi răspund / cu greu în engleză” (stau în faţa ta şi tac).
Pot spune, fără să exagerez, că vorbim de o carte pe care ar trebui să o citească toţi iubitorii de poezie şi că avem în Ana Puşcaşu o poetă care nu doar promite, ci confirmă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
