Primul leu moldovenesc a fost pus în circulaţie la 29 noiembrie 1993 şi a înlocuit „cuponul” care, din 1992, a fost un ban de „tranziţie”, în locul rublei sovietice.

Potrivit Băncii Naţionale a Moldovei (BNM), prin punerea în circulaţie a leului moldovenesc, s-a reuşit stoparea inflaţiei galopante de la începutul anilor ’90.

La început a fost leul de 1 leu. Apoi, în aprilie 1994, a fost emisă bancnota cu valoarea nominală de 5 lei. O lună mai târziu au fost puse în circulaţie bancnotele de 10 lei şi 50 de lei; în septembrie 1995 au apărut bancnotele de 100 şi de 200 de lei şi abia peste patru ani, în 1999, au fost emise cele de 500 de lei. Cea mai recentă bancnotă pusă în circulaţie a fost tipărită în octombrie 2003 şi este de 1000 de lei.

Desenele de pe valuta moldovenească sunt opera artistului plastic Gheorghe Vrabie, căruia i s-a propus să realizeze modelul bancnotelor şi monedelor naţionale după ce a creat stema R. Moldova şi stema şi drapelul municipiului Chişinău. „În anii ’90, toţi erau animaţi de succesul ieşirii de sub cizma sovietică şi, fără valuta naţională, stemă, drapel, imn şi sigiliu statului, nu putea exista independenţă. Este bine cunoscut faptul că, după destrămarea Imperiului, toate statele ex-sovietice au revenit la simbolistica întemeiată pe valorile istorice, naţionale şi tradiţionale”, ne-a spus artistul Gheorghe Vrabie. Astfel, simbolul bancnotei naţionale a devenit Domnitorul Ştefan cel Mare şi Sfânt, chiar dacă Gheorghe Vrabie a propus ca pe lei să fie şi alte personalităţi, precum Alecsandri, Eminescu sau Mateevici.

Gheorghe Vrabie îşi aminteşte că, atunci când s-a decis că el va fi autorul monedei naţionale, a fost trimis la Bucureşti în acest scop, spunându-i-se ca nici măcar soţia să nu ştie unde este el. „Am lucrat trei luni, la Bucureşti, cu santinela lângă mine, fără să ştie nimeni unde sunt, deoarece autorităţile aveau grijă să nu se scurgă informaţia. Ştiţi, Rusia jecmănea economia ţării noastre cu rubla ei”, ne-a spus el.

Locul şi costul – secret de stat

Am fost curioşi să aflăm unde se tipăresc banii, a căror lipsă o resimţim zilnic, dar reprezentanţii Băncii Naţionale a Moldovei – care deţine dreptul exclusiv la emisia monetară – ne-au spus că aceste informaţii fac parte din categoria „secret de stat”. Se pare că „secret de stat” este şi costul de facto al unei bancnote de „leu”.

Totuşi, Gheorghe Vrabie ne-a spus că leul nostru se tipăreşte în Franţa, într-un orăşel aflat la 300 km sud-est de Paris, localnicii având o vechime de circa 300 de ani în tipărirea bancnotelor. „Ni s-a propus să colaborăm şi cu cehii, şi cu slovenii şi germanii, dar cu francezii ne-am înţeles cel mai bine în privinţa preţului pentru acest serviciu”, ne-a mărturisit el. În ceea ce priveşte dimensiunea bancnotei, care unora li se pare mică, comparativ cu a altor ţări, artistul ne-a explicat că dimensiunile acestora depind de nişte criterii, aparent, nesemnificative, precum ar fi mărimea maşinii care numără banii sau cererea producătorilor.

Înainte de 1940, când R. Moldova făcea parte din România, moneda naţională era leul românesc. Respectiv, leul R. Moldova independente a fost denumit după moneda folosită anterior în zonă. Potrivit datelor BNM, pe 29 noiembrie 1993, atunci când primul leu a fost pus în circulaţie, un dolar valora 3 lei şi 85 de bani. Pe 27 septembrie 2010, BNM a pus în circulaţie noi bancnote de 1 şi 20 de lei, care au aceleaşi dimensiuni, culori şi elemente de securitate, ca şi precedentele. Singura deosebire este semnătura guvernatorului – cea a lui Dorin Drăguţanu, care la 6 noiembrie 2009 l-a înlocuit pe primul guvernator al BNM, Leonid Talmaci.