Miniştrii Apărării ai statelor membre NATO s-au reunit, miercuri, la Bruxelles, pentru a studia cererea formulată de Ankara şi de Berlin pentru a face faţă crizei migratorii. Joi, reprezentanţii din 17 state şi 3 organizaţii se reunesc la München pentru a încerca relansarea procesului diplomatic după eşecul de la Geneva, de la finele lunii ianuarie.
Ofensiva contra opoziţiei siriene la Alep ar putea constitui o ruptură strategică în favoarea regimului de la Damasc, Putin angajând mijloace considerabile pentru salvarea regimului lui Bashar al-Assad. Obiectivul Moscovei este evitarea prăbuşirii statului sirian. Încercuirea armatei siriene susţinută de Rusia, Iran şi Hezbollah, se închide progresiv la Alep, al doilea mare oraş al Siriei, din care o parte era până acum controlată de opoziţia considerată „nejihadistă“. O singură cale de acces spre frontiera turcă este încă deschisă, dar aviaţia rusă bombardează fără încetare şi bătălia antrenează fuga a mii de civili pe care Turcia ezită să îi lase să intre pe teritoriul ei, unde se află deja peste 2,5 milioane de refugiaţi.
Marţi, trupele lui Assad erau la doar 20 de km de Turcia, progresând în direcţia fiefului rebel Tal Rifaat şi ameninţând tăierea totală a opoziţiei de a se putea refugia pe teritoriul turc. Dar a prins în capcană şi cei 350.000 de locuitori din cartiere din Alep. Miercuri, armata siriană şi aviaţia rusă şi-au întărit controlul asupra provinciei Alep, a zecea zi a unei ofensive care a făcut peste 500 de morţi şi zeci de mii de civili blocaţi la frontiera turcă. Rusia îşi continuă raidurile aeriene rămânând surdă la apelurile ONU şi SUA de încetare a focului şi dezminte că raidurile sale ucid civili.
„Sânge, carnagiu şi ruine“
Miercuri, camioane au traversat din nou în Siria transportând ajutoare sirienilor şi răniţilor blocaţi de partea siriană la frontiera cu Turcia, care continuă să menţină închis punctul de trecere Oncupinar, singurul rămas deschis pentru răniţi, bolnavi şi convoaiele cu ajutoare. Abdel Karim Bahloul, unul din norocoşii care au putut trece în Turcia cu un ruccsac şi o valiză, descrie „situaţia oribilă de la Tal Rifaar şi în satele din nordul Alepului“. „Copiii mor sub bombardamente, de foame şi de frig. Oamenii se află pe drumuri şi nu au unde să meargă. Loviturile ruse au oprit viaţa la Tal Rifaat și în alte oraşe. Nu există decât sânge, carnagiu şi ruine“.
Nu este nici un dubiu că strategia ruso-siriană la Alep este copie a celei folosită de Moscova pentru a încercui Groznâi în 1999, în cel de-al doilea război din Cecenia – încercuirea oraşului pentru a bloca rutele aprovizionării cu alimente, arme şi combatanţi, înaintea unui bombardament masiv al cartierelor rebele şi provocarea fugii populaţiei civile şi desigur capitularea opozanţilor asediaţi. Preluarea Alepului de către Bashar al-Assad ar însemna o victorie capitală pentru preşedintele sirian care i-ar permite să preia în mână „Siria utilă“, axă nord-sud ce reuneşte cele mai mari oraşe ale ţării – Damasc, Lattaquia, Homs, Hama şi Alep. Poziţie care îi va permite să nu cedeze nimic din punct de vedere politic opozanţilor săi, în timp ce apropiatele negocieri de pace sunt programate pentru 25 februarie.
Scenariul lui Putin, sau planul ruso-sirian face minuni. Sub acoperirea luptei contra „terorismului“ şi a organizaţiei Statul Islamic, de fapt rebeliunea anti-Bashar al-Assad este cea vizată. Mai ales că bombardamentele ruse menajează alţi protagonişti din războiul civil. Scenariul lui Putin vizând reducerea conflictului sirian la o confruntare binară între SI şi Assad, pare declanşat.
Ankara, scoasă din joc
Turcii sunt marii perdanţi ai ofensivei din Alep, obiectivul Damascului fiind încercuirea marelui oraş, împiedicarea Turciei şi Arabiei Saudite, care susţin opoziţia armată, să furnizeze alimente şi arme zonelor controlate de insurgenţi. Scenariul ar avea consecinţe dramatice pentru opoziţie, care nu a fost niciodată atât de slăbită de la debutul insurecţiei în 2011.
La Ankara, preşedintele turc, Recep Tayyip Erdogan a acuzat SUA că au creat o „mare de sânge“ aliindu-se cu kurzii în Siria şi a denunţat violent, miercuri, susţinerea lor militară din partea americanilor. „De când refuzaţi să îi recunoaşteţi ca organizaţie teroristă, regiunea s-a transformat într-o mare de sânge“, a acuzat Erdogan în timpul unui discurs pronunţat în capitala ţării.
În ultimele zile, Riad, Ankara şi Abu Dhabi au lăsat de înţeles că sunt gata să intervină în teren în Siria, în cadrul coaliţiei anti-jihadiste, dar având în vedere situaţia actuală este puţin probabil. Riadul este deja implicat în războiul din Yemen, care constituie prioritatea regatului wahhabit şi Ankara trebuie să gestioneze un conflict intern cu kurzii din PKK (Partidul Muncitorilor din Kurdistan). Nici una nu pare să aibă mijloace de a trimite trupe în teritoriul sirian, în timp ce americanii persistă că nu doresc să se angajeze în Siria.
Turcii şi saudiţii ar putea furniza arme rebelilor, iar livrarea de rachete sol-aer ar permite opoziţiei să lovească avioanele ruse, dar americanii, care se tem mereu că armele pot cădea în mâini nepotrivite, se opun. Şi, în timp ce li se prezicea un nou „Afganistan“, ruşii sunt pe cale să reuşească pariul sirian. Au repus regimul pe tron şi i-au permis să deţină avantaje pe toate fronturile. Şi mai ales, să spulbere în neant opoziţia siriană.
Nepăsătoare la consecinţele umanitare, care au repercusiuni în Turcia şi asupra Europei, Rusia nu face un secret din faptul că, de o săptămână, comite 120 de raiduri zilnic.
sursa: paginaderusia.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
