După urletele roşii de duminică, Chişinăul s-a scufundat în liniştea cernită provocată de plecarea la cele veşnice a poetei Leonida Lari. Moartea celei mai luminoase şi reprezentative figuri a Mişcării de eliberare naţională de la sfârşitul secolului trecut i-a pus în mare încurcătură pe „liderii naţiunii” de la Chişinău.

Preocupaţi de propriile interese, aceştia se învârt de doi ani, ca un câine în jurul cozii sale, şi nu pot alege preşedintele. O revoltă surdă se coace în societate. Lumea, flămândă şi dezamăgită, e pe punctul de a se resemna cu schimbarea cursului politic al ţărişoarei. Acum asta le mai lipsea „conducătorilor de vârf”: moartea unei naţionaliste, o moarte despre care nici nu poţi să taci, dar nici să spui ce trebuie, fiindcă timpurile-s tulburi, mâine pot fi alegeri anticipate şi cine ştie cum te vei poziţiona şi spre care electorat te vei orienta… Leonida Lari nu este iertată nici acum - aşa cum au urât-o când era pe baricade, la fel o urăsc acum, când e pe catafalc, numai că un pic mai discret, cum le stă bine unor politicieni tineri şi pragmatici.

Am citit necrologul semnat de… „conducerea guvernului” (?!), în total, cinci semnatari, şi nu am înţeles de ce necrologul nu e semnat de doi miniştri care ar fi trebuit să semneze - ministrul Culturii şi cel al Educaţiei… Apoi textul propriu-zis al necrologului e de o… prudenţă antologică. Citez: „La 11 decembrie 2011, după o boală incurabilă, s-a stins din viaţă Leonida Lari, poetă, publicistă, luptătoare înflăcărată împotriva regimului totalitar. La sfârşitul anilor ’80 ai secolului trecut a militat cu ardoare pentru independenţa Republicii Moldova, pentru revenirea la alfabetul latin şi declararea limbii române drept limbă de stat”. Atât. Şi nimic despre ceea ce de fapt a constituit sensul vieţii Leonidei Lari – idealul reîntregirii României prin readucerea acasă a R. Moldova.

Mă cam pricep cine a scris acest necrolog şi îmi imaginez câte eforturi a depus bietul funcţionar (care, posibil, chiar a cunoscut-o personal pe marea dispărută şi a împărtăşit cu ea aceleaşi idealuri) pentru a oculta adevărul şi a-i prezenta şefului un text deştept, dar care să nu-l… compromită. Propoziţii ca cea care urmează sunt o adevărată „performanţă” în domeniul ticăloşeniei omeneşti: „A fost o luptătoare temerară contra minciunii, falsificării istoriei, mobilizând mulţimea la luptă pentru dreptul la adevăr”. Despre care minciuni e vorba, care istorie a fost şi este falsificată, cine o falsifică, pentru care adevăr a mobilizat Leonida Lari „mulţimile la luptă”?!

…Prin anii ’90 circula o vorbă (despre Leonida Lari): Moldova are un singur bărbat, dar şi acela e femeie. Uite că, şi după 20 de ani, nu prea s-au înmulţit bărbaţii în R. Moldova, se pare că şi astăzi are unul singur, şi acela e pe catafalc. Am parcurs 20 de ani de istorie… moartă, de fapt, de antiistorie naţională. Patriotismul şi naţionalismul nu mai sunt la modă. Cei care au făcut această ţărişoară şi s-au aruncat sub tancurile sovietice sunt daţi uitării cu premeditare şi trecuţi discret la index. Chipurile lor (azi obosite şi îmbătrânite) şi ideile lor româneşti şi unioniste („extremiste”) deranjează cumplit… (Te-ar mai primi Putin în audienţă, dacă ar bănui că eşti cu… „aceştia”!) Ca să vă reîmprospătez memoria, să nu uitaţi cât de mult urăşte Moscova lui Putin Moldova „naţionaliştilor, fasciştilor şi unioniştilor români”, vă propun să citiţi „necrologul” semnat de agenţia rusească de… presă REGNUM, o provocare ticăloasă mai mare decât măreaţa Rusie! Îi sfătuiesc să citească îndeosebi pe cei care au scris necrologul semnat de reprezentanţii guvernului, ca să se convingă cât de jalnici sunt şi lipsiţi de demnitate! Aţi crezut că nespunând adevărul despre Leonida Lari (de fapt despre noi!) îi veţi îndulci pe ruşi!? V-aş numi naivi, dacă nu aţi fi cum sunteţi - ticăloşi şi fricoşi.

…Aflu că tot în aceste zile întunecate şi îndurerate „faimosul istoric şi lingvist” V. Stati a editat a doua ediţie a dicţionarului „moldo-român” de tristă faimă… Şi parcă asta ar fi puţin, colac peste pupăză, vine şi atacul deputatului PSD Cristian Rizea de la Bucureşti împotriva Departamentului pentru Românii de Pretutindeni şi a secretarului de stat Eugen Tomac care, chipurile, se face vinovat că i-ar fi… favorizat pe românii din R. Moldova!? Curajos domn, acest deputat Rizea! Şi cum să nu fie „curajos” când ştie că e apărat de frontiera de pe Prut şi are garanţia că Vasile Stati nu îi va veni în vizită cu „dicţionarul român-moldovenesc” subţioară…

Ca o pată de lumină peste întunericul zilei de ieri a venit Mesajul de condoleanţe al premierului Emil Boc adresat familiei regretatei poete Leonida Lari. Bine că măcar şeful Guvernului de la Bucureşti nu se teme de ambasadorul Rusiei de la Chişinău şi de „agenţia de ştiri” REGNUM şi se declară convins că „fiinţa românească” din R. Moldova „va rămâne neştirbită”, graţie „purtătorilor de torţe”, cum a fost Leonida Lari. Asta mă face şi pe mine mai optimist; aştept ca peste întunericul acestor zile să vină zăpezile albe de la munte, să lumineze şi să întărească sufletele tuturor purtătorilor de torţe - şi ale celor care au fost, şi ale celor care sunt, dar mai ales ale celor care vor veni… Cred că asta a fost şi ultima dorinţă a Leonidei Lari.