Din păcate, însă, nu va fi. Nu va fi, pentru că de noi, moldovenii, exemplele bune nu se ţin, ca apa de pana gâştei. Dimpotrivă, exemplele demne de urmat ne irită, ne enervează, ne fac să procedăm invers decât ar cere-o bunul-simţ şi interesul naţional.
Recunosc: ca moldovean, mă afectează comparaţiile din care reiese că neamul nostru e bleg, neinteligent, trădător, pizmaş ş.a.m.d. Îmi provoacă o profundă nemulţumire felul nostru de a privi succesele altor ţări şi popoare. Întrebarea care mă necăjeşte în asemenea situaţii e simplă de tot: de ce alte popoare ştiu să-şi apere demnitatea şi interesele, iar noi, moldovenii (îndeosebi românii etnici), nu?! Scriam şi în numărul de ieri despre referendumul din Letonia, în cadrul căruia letonii le-au tăiat rusofonilor pofta de a-şi proclama limba lor drept limbă de stat pe teritoriul acestei ţări. E o lecţie de mare importanţă pe care noi trebuie s-o însuşim. În Letonia, vorbitorii de limba rusă constituie circa 44%, adică situaţia noastră, formal, e mai bună. Mă întreb însă cum am proceda noi, dacă s-ar ajunge la un referendum pe această temă, deşi moldovenii constituie 70 la sută din populaţia RM?
Există un „detaliu” foarte important, care a scăpat presei noastre, în legătură cu referendumul din Letonia: preşedintele leton a avertizat opinia publică, înaintea zilei desfăşurării referendumului, că, în cazul când rezultatele acestuia vor fi favorabile minorităţii ruse, el nu va promulga legea şi va demisiona din funcţie. Spuneţi-mi, vă rog, câţi dintre politicienii noştri din vârful piramidei ar fi capabili să facă o asemenea declaraţie? Mă tem că niciunul. Dimpotrivă, suntem în drept să ne aşteptăm la altceva – politicienii moldoveni, în numele „consensului etnic”‚ ar îndemna populaţia să iasă la referendum şi să voteze pentru acordarea statutului de limbă de stat limbii ruse. La noi, o atitudine ca cea letonă ar fi imediat calificată ca „naţionalistă”, „extremistă”, „unionistă”, „fascistă”, „xenofobă” şi „nazistă”.
Acum, toată societatea este isterizată de problema alegerii preşedintelui. Toate problemele au dispărut, a rămas numai aceasta. Se discută pe la toate televiziunile şi colţurile de stradă, se fac portrete-robot ale viitorului şef de stat. Dacă am urmări însă atent cine şi ce spune, cine şi cum îl vede pe viitorul preşedinte, trebuie să constatăm cu profundă tristeţe şi dezgust că acesta nu se va ridica împotriva declarării limbii ruse drept o a doua limbă de stat. Indiferent cum se va numi acest preşedinte, din ce zonă politică ar veni, el nu se va ridica la nivelul preşedintelui leton. Ştiu, această constatare nu place, dar am dreptate şi o subliniez cu gras pentru a se şti că viitorul şef de stat, în numele căruia R. Moldova e paralizată de mai bine de doi ani, nu se va ridica în apărarea limbii române şi a demnităţii noastre.
M-am săturat până în gât de aşa-zisa toleranţă moldovenească, care nu e toleranţă, ci o stare totală de umilinţă naţională şi lipsă de caracter. Înţeleg foarte bine că operez cu nişte noţiuni „naţionaliste”, neagreate de Europa. Dacă noi, românii etnici din R. Moldova, mai dorim să „dăinuim în istorie”, cum ne place să ne exprimăm poetic, ar trebui să manifestăm nu numai… toleranţă, dar şi caracter. Europa e bună, dar să nu înghiţim totul ce vine de acolo… (În grădiniţele din Olanda, cică, nu se recomandă să li se spună copiilor EL sau EA, pentru a nu-i… traumatiza în perspectiva că, ajungând la majorat, ar putea să-şi schimbe orientarea sexuală…)
… Am spus-o de atâtea ori, adevăr pe care realităţile ni-l confirmă în fiecare zi: R. Moldova nu duce lipsă de talente, ci de caractere. Caractere, în primul rând, în politică, în arta de a administra ţara, apoi în arta de a o fura. În acest domeniu, adică în cel al distrugerii ţării prin hoţii şi afaceri murdare, avem talente mari, emblematice, antologice. În general, lepădături talentate ca în Moldova nicăieri n-o să găseşti…
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
