Editorial

Moldovenilor le-au căzut cozile

2. Presa s-a împărţit în două tabere în legătură cu somaţia premierului V. Filat de a scoate din vânzare cartea „Sexul povestit celor mici”: o tabără a ironizat copios, alta s-a lamentat la fel de copios, deplângând prestaţia antidemocratică a premierului. Privit cu mai multă atenţie, incidentul ne dezvăluie o realitate cu mult mai dramatică decât presupusul antidemocratism al lui Fialt: cu certitudine, premierul a făcut acest pas presat de cercuri clericale influente, poate chiar de conducerea Mitropoliei Moldovei. În loc să ironizeze sau să se lamenteze, presa (opinia publică) ar fi trebuit să sune alarma: actuala conducere a Mitropoliei Moldovei manifestă tot mai des atitudini fundamentaliste, antidemocratice, obscurantiste, asumându-şi funcţia de inchiziţie morală. Cu unele rare excepţii, clerul din R. Moldova mai are mult până a avea dreptul să acţioneze în calitate de instanţă morală.

3. Acum vreo zece ani, m-am întâlnit, la Berlin, în cadrul unui seminar, cu regretatul Dumitru Tinu, fostul redactor-şef al ziarului „Adevărul”. Fiind cazaţi în acelaşi hotel, am avut ocazia să discutăm mai mult timp despre problemele noastre, ale jurnaliştilor şi ale presei. Întâlnirile acestea mi-au lăsat însă un gust amar. Şi iată de ce. Naiv şi romantic, ca orice basarabean când e vorba de ideea naţională, i-am propus dlui Tinu, în calitatea mea de director al Grupului de Presă FLUX, să facem un schimb de informaţii, pentru „a ne cunoaşte mai bine”. Domnul Tinu mi-a tăiat-o scurt: Nu ne interesează ce se întâmplă acolo la voi, doar dacă pică guvernul, se dizolvă parlamentul…”.

Şi cu adevărat, ani lungi de zile, presa din România nu s-a prea interesat ce se întâmplă în R. Moldova. Cum presa din România nu scria nimic despre RSS Moldovenească în timpul lui Ceauşescu, aşa nu a devenit cu mult mai curioasă nici după 1990. E adevărat, în ultimii doi ani, ceva s-a mişcat din loc, dar nu prea mult. Remarc, ca o curiozitate, faptul că unii jurnalişti de la Bucureşti, care niciodată nu s-au interesat ce se întâmplă în „ţara ruşilor” de peste Prut, brusc, au devenit experţi în presa de la Chişinău şi ne dau lecţii de jurnalism. Având în spate miliardele lui Dinu Patriciu, lor le vine mai uşor să judece despre „presă ca afacere” şi să ne dea sfaturi cum să ne trezim din moleşeală şi să facem presă de calitate. De acord, presa noastră e rămasă în urmă şi jurnaliştii de la Chişinău sunt rămaşi în urmă, dar insist să fim priviţi cu mai multă atenţie, căci, dacă am fi priviţi cu mai multă atenţie, s-ar putea observa că, deşi pe alocuri mai avem păr, cozile totuşi ne-au picat şi am învăţat mersul vertical.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *