Toate acestea diferă mult de la o limbă la alta şi nu pot fi preluate în mod automat, cum se întâmplă la noi cu vocabula NU (negaţie în română). Aceasta apare inopinat în vorbirea basarabenilor cu semnificaţia rusescului „ну”, care nu este o negaţie, ci un element de legătură, cum ar fi românescul „ei”. De aceea sunt incorecte, iar uneori chiar alogice exprimările de tipul: nu cum? (corect: ei cum, adică ce mai faci, cum îţi mai merge, cum crezi), nu ce?, nu hai sau aproape obsesivul nu hai paca (cu variante ruseşti de tipul nu davai paca, în care rusescul „пока” este o formă orală de salut la despărţire; în română – la revedere, pa, pe curând), nu bine (nu bine, de fapt, este rău; corect: ei bine), nu da (adică: ei da, da desigur, căci combinaţia lui nu cu da în română nu are sens) sau chiar da nu! (copiată exact din rusă, unde semnifică surprinderea), ca în dialogul:
– Nu cum, ai dat? (examenul), îl întreabă un student pe colegul său.
– Nu da! răspunde acesta.
– Da nu! se miră primul.
NU, care este cel mai frecvent cuvânt de negaţie în limba română, poate să apară în enunţuri cu sens pozitiv – acestea sunt structurile construite cu adverbul decât: de exemplu, propoziţia Nu costă decât 5 lei are sensul Costă doar/numai 5 lei. Regula spune expres că adverbul decât se foloseşte cu forma negativă a verbelor (nu citeşte decât ziare), iar doar şi numai – atât cu forma pozitivă (citeşte numai/ doar ziare), cât şi cu cea negativă (nu citeşte doar/numai ziare, ci şi cărţi). Considerând că NU dă neapărat o semnificaţie negativă, unii vorbitori îl exclud şi din enunţurile alcătuite cu decât. Astfel apar propoziţii de tipul Vreau să fac decât o remarcă, Am decât o propunere, care încalcă regula enunţată mai sus, corecte fiind variantele: NU vreau să fac decât o remarcă, NU am decât o propunere sau Vreau să fac doar/numai o remarcă, Am doar/numai o propunere.
Irina Condrea,
doctor habilitat, conferenţiar universitar la USM
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
