Paulina Zavtoni: „Teatrul este posesiv, gelos şi el cere: totul sau nimic”

Născută la Chişinău, a absolvit Şcoala nr. 1 (1959) şi Conservatorul „G. Musicescu” (1963). Din 1960 este actriţă la Teatrul „Luceafărul”, unde activează până în prezent.

Actriţa, care a jucat peste 100 de roluri, a fost omagiată în cadrul unei serate de creaţie, organizate la Biblioteca de Arte „Tudor Arghezi” din Chişinău. Tot atunci a fost lansată Biobibliografia „Paulina Zavtoni şi Spiru Haret”, pregătită de către instituţia-gazdă şi Biblioteca municipală „B. P. Hasdeu”.

Printre invitaţi s-au numărat mai mulţi oameni de cultură, între care actorii Nicolae Darie, Viorica Chirca, Vladimir Cobasnean, scriitorii Mihail Gh. Cibotaru şi Vlad Zbărciog, profesorii universitari Grigore Rusu şi Vitalie Ţapeş. Cu flori au venit şi studenţii Paulinei Zavtoni de la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, specialitatea Regie şi Culturologie. Anume pentru ei, de ani buni, distinsa actriţă predă arta vorbirii scenice.

Este singura actriţă din prima promoţie luceferistă, care mai activează în teatru. „Am fost introdusă în teatru, în spectacolul „Flori de câmp” de Constantin Condrea, pe când eram studentă la anul doi la Conservatorul de Stat „G. Musicescu” din Chişinău. Acum joc (în cea de-a 51-a mea stagiune) Doica în „Romeo şi Julieta” de Shakespeare, Şarlota Ivanovna în „Livada cu vişini” de Cehov, Virginia în „Cabaret Jacksonville”, în piese mai vechi din repertoriul „Luceafărului”… Am rămas fidelă scenei pe care a jucat o viaţă şi soţul meu, regretatul actor Spiru Haret. Deunăzi i-am dăruit celui mai tânăr actor, Costel Garbuz, cartea „Reverberaţiile scenei” despre soţul meu, dorindu-i să aibă şi el parte de acelaşi succes”, ne-a spus Paulina Zavtoni.

Paulina Zavtoni face parte dintr-o dinastie de actori. Feciorul ei, Constantin Haret, este director al Teatrului dramatic rus „A. P. Cehov”, pe a cărui scenă joacă şi soţia lui, Alea Tuz-Haret. Fiica dnei Zavtoni, Lucia, este profesoară la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, iar nepoţii Anatol, Dumitru şi Dănuţ îşi fac studiile la Liceul teatral. Astfel, flacăra scenei rămâne mereu aprinsă în această familie… Întrebată de noi cum îşi menţine vitalitatea, tinereţea şi frumuseţea, ea ne-a răspuns: „Cu dragostea de viaţă şi de teatru. Teatrul e posesiv, gelos şi el cere: totul sau nimic. Cred într-o viaţă mai bună şi nu mă consider săracă. Îmi place să mă îmbrac cu gust. Atunci când nu mai am cu ce să-mi schimb vestimentaţia, întorc puloverul pe dos, numai să ştiu că azi arăt puţin altfel. Şi zâmbesc. Faceţi şi voi ca mine, dacă vreţi să fiţi mereu tineri”. Vă promitem să încercăm. La mulţi ani, distinsă Doamnă!