În stilul oficial, pentru exprimarea politeţii maxime, se utilizează pentru pers. II singular şi plural pronumele Dumneavoastră (cu verbul la pers. II plural – dumneavoastră aţi remarcat…), iar la persoana a III-a – Domnia sa / Domniile lor, recomandate în discursul politic, diplomatic, jurnalistic, de ex. despre un ministru, un preşedinte: „În interviu Domnia sa a remarcat că…” (şi nu dumnealui).
Formele dumneata (cu verbul la pers. II singular), dumnealui/dumneaei/dumnealor sunt mai puţin indicate pentru stilul oficial, deoarece fac parte dintr-un registru stilistic mediu, iar în unele cazuri pot avea chiar şi nuanţe familiare, ironice (la Caragiale, de exemplu, despre Domnul Goe). În limbajul familiar şi regional avem o serie de pronume de politeţe – mata, matale, mătăluţă, mătălică, tălică, care apar, de regulă, în convorbirile cotidiene.
Tot mai des în ultimul timp este sesizată o nuanţă mai mare de respect a pronumelui personal dânsul, cu formele dânsa, dânşii/dânsele, dânsului/dânsei, dânşilor/dânselor. Acestea, deşi nu sunt pronume de politeţe, se consideră totuşi mai reverenţioase decât el/ea etc., fapt consemnat şi în DEX, care conţine pentru dânsul specificarea: 1. Pron. pers. (Ca pronume de politeţe). În „Dicţionarul normativ al limbii române” (2009) de Ioana Vintilă-Rădulescu la formele pronumelui dânsul găsim nota: Este considerat pronume personal propriu-zis, deşi este perceput în general ca pronume de politeţe.
În legătură cu cele de mai sus, este important de reţinut şi următorul lucru (în special pentru vorbitorii moldoveni/basarabeni): pronumele dânsul în limba literară se utilizează numai cu referire la persoane, de ex., Am mai stat cu dânsul de vorbă; Aceasta a fost ideea dânşilor etc. Or, moldovenii folosesc în manieră regională pronumele dânsul şi cu referire la obiecte sau animale, pentru care nu se exprimă politeţea, aşa că putem auzi astfel de enunţuri: „Pune aici scaunul şi aşază-te pe dânsul” (cum ar fi: pe dumnealui) sau „Ia vaca şi se duce cu dânsa la păscut” (iarăşi: cu dumneaei).
Este cazul să mai amintim de o formă de politeţe din vorbirea basarabenilor: singur (pronunţat sângur), cu sensul de dumneata, în exprimări de tipul: „Vreau să vorbesc cu singur” (cu dumneata); „Am fost pe la singur” (pe la dumneata) ş.a., care sună interesant şi chiar exotic, dar nu sunt acceptate de limba literară.
Irina Condrea
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
