Şi „sărbătorile” de 1 Mai şi 9 Mai, dar şi 16 mai (200 de ani de la anexarea Basarabiei) au reconfirmat tristul adevăr că R. Moldova nu este încă o ţară. R. Moldova este ca o piaţă, cu foarte multă lume, care se adună în grupuri, discută, se înjură, se pupă, fac copii, se fură şi se mint reciproc, dar care nu au nimic în comun decât faptul că se întâlnesc în aceeaşi piaţă. Fiindcă, după ce se întâlnesc, se retrag fiecare în cuibul său, conform proiectului identitar şi existenţial propriu, distinct de ale celorlalţi. În această „piaţă” nu există dialog propriu-zis, ci doar monologuri în cadrul grupurilor, iar între aceste grupuri există doar războaie. Astfel, societatea noastră este a tăcerii agresive şi a monologului, iar „dialogul”, când se produce, e o răbufnire a urii, marcată de interese divergente, antagoniste.

Nu mai deosebim Minciuna de Adevăr

Şi această lună mai a dovedit că la noi nu se poate discuta constructiv pe o temă legată de destinul acestui stat, iar când, totuşi, se reuşeşte un început de dialog, indiferent pe ce temă, discuţia imediat deraiază spre politică, apoi spre istorie, spre ură şi intoleranţă. Pentru o bună parte a participanţilor la „dialog”, ei reprezentând punctul de vedere şi interesele Rusiei, nu există valori româneşti. Aceştia au un dispreţ sincer şi nedisimulat faţă de tot ce e legat de istoria noastră, fel de fel de haidăi de presă, cu slujba la-împăratu’, atacă totul ce este naţional românesc, încercând să substituie o istorie milenară cu un surogat ideologic numit „istoria statului R. Moldova”. Drept urmare, societatea a obosit, s-a încurcat şi nu mai e sensibilă faţă de Minciună şi Adevăr, nu le mai deosebeşte…

De ce moldovenii „nu vor unire cu România”

Când se spune că moldovenii nu vor unire cu România e adevărat doar la modul formal, fiindcă nu se explică de ce nu vor. Haideţi să ne întrebăm: dar cum ar vrea moldovenii alt statut, dacă toate conducerile R. Moldova de la ’90 încoace au transmis societăţii, de dimineaţă până seara, că România e o „ţară fascistă”, „burghezo-moşierească” şi vrea să-i termine pe moldoveni de pe faţa pământului? Reamintesc vechiul proverb chinezesc: dacă unui om îi vei spune zece zile la rând că e măgar, în a unsprezecea zi va cere paie.

Un pericol fals: „homosexualizarea societăţii”

Ultimul scandal, curat moldovenesc, e cel legat de votarea în Parlament a aşa-zisei Legi a antidiscriminării. Cu această ocazie, un popă marcant pre nume Marchel a avertizat societatea despre pericolul „homosexualizării societăţii”. Îmi precizez din start poziţia. Consider că în R. Moldova există foarte mulţi preoţi oneşti, care-l slujesc pe Domnul şi am tot respectul faţă de ei. În viaţa publică însă tonul îl dau marchelii, politrucii în sutane, care slujesc interesele politice ale Moscovei. Eu nu cred în pericolul „homosexualizării Moldovei”, dar mă tem sincer de marchelizarea Moldovei. Când afirm aceasta, mă refer şi la îndemnul lui Marchel, adresat poporului, „să manifeste atitudine faţă de intenţia Guvernului Republicii Moldova de a homosexualiza societatea”. Acesta nu e numai un amestec brutal în treburile statului, de care Biserica e despărţită, ci un îndemn la răscoală. Pentru incitare la răzmeriţă, acestui popă ar trebui să i se taie barba şi să fie pus la postit ani lungi… Actuala guvernare însă nu-l va atinge pe răzvrătitul în sutană şi prietenii mei ştiu de ce…

Mitropolia Moldovei şi politrucii în sutane

Nu ştiu cât de periculoşi sunt pentru viitorul acestui stat homosexualii, ştiu însă că marchelii prezintă un pericol real. Nu-mi plac, că nu au cum şi de ce să-mi placă homosexualii, dar de marcheli mă tem mai tare decât de aceştia. Marchelii, sub chipul slujitorilor Domnului, de ani de zile se bagă în casele şi sufletele noastre să ne convingă că adevărata credinţă vine de la Moscova, că România e un pericol pentru R. Moldova, că Iisus a fost primul comunist. Apropo, nu homosexualii, ci ei, marchelii, pe 15 ianuarie 2007 au vandalizat redacţia ziarului TIMPUL!

De două decenii, Biserica moldovenească a lui Vladimir, a mers braţ la braţ cu Puterea. Indiferent de culoarea Puterii, preoţii s-au dat şi cu Snegur, şi cu Lucinschi şi mai ales cu Voronin. Clerul moldovean s-a amestecat cu politicienii şi are o singură religie: câştigul, banul, plăcerea. Aceasta nu putea să nu se răsfrângă asupra imaginii, autorităţii şi credibilităţii Bisericii. Dacă în cadrul sondajelor întrebarea s-ar referi nu la încrederea faţă de biserică, ci faţă de cler, aţi vedea că rezultatele ar fi cu totul altele…

Marchelii şi „Europa sodomiţilor”

Astăzi, Biserică a întrat într-o perioadă de criză, aceasta fiind provocată de calitatea morală şi profesională a clerului, concubinajul politic cu comuniştii, reacţiile antiromâneşti (antieuropene), transformarea bisericilor în sereleuri de făcut bani, politizarea clerului prin participarea lui în diferite campanii politice, inclusiv electorale, îndepărtarea preoţilor de grijile omului, taxele exagerate pentru diferite servicii ş.a.m.d. Anume ca să distragă atenţia societăţii de la aceste grave disfuncţionalităţi, marchelii din Mitropolia lui Vladimir au declanşat campania de apărare a credinţei – „Europa sodomiţilor”.

Ce viitor poate avea acest stat, dacă, în locul valorilor europene, nouă ni se propune obscurantismul medieval, promovat prin metodele inchiziţiei? Apără-ne, Doamne, de marcheli, căci de sodomiţi ne apărăm noi şi singuri.