Între 25 şi 30 septembrie a.c., un grup de ziarişti din mass-media locală şi cea republicană din R. Moldova am mers în Polonia pentru a lua cunoştinţă de modul cum funcţionează instituţiile autorităţilor publice locale în Uniunea Europeană, vizită organizată în cadrul programului „Asistenţa Poloniei pentru străinătate” al Ministerului Afacerilor Externe al acestei ţări. 

În voievodatul (judeţul) Malopolskie ne-am întâlnit cu primele autorităţi locale - din comunele Niepolomice şi Weliczka -, am avut discuţii cu conducerea voievodatului la sediul acesteia din Cracovia, după care am plecat la Varşovia, unde se desfăşura Summitul II al Parteneriatului Estic şi unde aveam programate câteva seminare la Centrul European „Natolin”.
Pe parcurs ni s-au organizat mai multe excursii, în timpul cărora am aflat amănunte din trecutul istoric, dar şi tragic al Poloniei, precum şi din prezentul acestei ţări, care a devenit membru al Uniunii Europene în 2004 şi acum foloseşte entuziasmată finanţările europene pentru a atinge nivelul de dezvoltare al ţărilor bătrânului continent.
Polonia este ţara care a promovat şi susţine politica de vecinătate a Parteneriatului Estic în cadrul Uniunii Europene, o atenţie deosebită acordând-o anume Republicii Moldova.

Un clopoţel cu panglică tricoloră pentru mareşalul din Malopolskie

De la Chişinău, prin Viena, am aterizat pe Aeroportul Cracovia-Balice. De aici am mers în comuna Niepolomice, unde am fost cazaţi la Castelul Regal de la marginea localităţii. Este un castel gotic din secolul al XIV-lea, modificat în stil renascentist. Fusese construit de regele Cazimir cel Mare pe talazul albiei vechi a Vistulei, fiind prevăzut şi cu funcţii de apărare. Anume în jurul lui a apărut localitatea Niepolomice. Opera lui Cazimir a fost continuată de regii Vladislav al II Jagiello, Sigismund cel Bătrân şi Sigismund al II August. Invazia suedezilor în 1655 a curmat perioada de glorie a construcţiei regale, iar după împărţirea Poloniei în 1772, castelul şi oraşul au trecut sub stăpânirea austriecilor, care i-au schimbat destinaţia în cazarmă.

În perioada socialistă, castelul a degradat aproape în întregime. Odată cu aderarea Poloniei la Uniunea Europeană, autorităţile locale, dorind să-i readucă gloria în contemporaneitate, au propus un proiect care prevedea deschiderea aici a unui centru de conferinţe. Iar un astfel de centru are nevoie şi de un hotel, pentru participanţi. Mai era nevoie şi de un muzeu, care să arate trecutul castelului. Astfel, ne-am pomenit că discutăm în sălile de conferinţă ale Castelului Regal reconstruit cu finanţări europene.

O discuţie impresionantă am avut aici cu Stanislaw Kracik, voievodul voievodatului Malopolskie. Dumnealui spune că a fost în R. Moldova împreună cu un viceprim-minstru al ţării sale, scopul vizitei fiind un schimb de experienţă privind activitatea autorităţilor publice locale.

„Trebuie ca moldovenii să înţeleagă care sunt şansele unei ţări care aderă la Uniunea Europeană, ne spune mareşalul. Înainte ca ţara noastră să devină membru al UE, foarte mulţi polonezi erau îngrijoraţi că o să ne pierdem independenţa. Lumea din zonele rurale se temea că vor veni germanii bogaţi şi vor cumpăra pământul nostru. Când am făcut referendumul pentru aderare la UE, Guvernul se temea că populaţia nu-l va vota. Ei bine, acum e foarte greu să găseşti o persoană care să spună că n-am făcut bine. Situaţia se schimbă văzând cu ochii. În agricultură, un fermier poate să primească pentru un hectar de pământ o grămadă de bani europeni. În 2010, în Polonia au avut loc mari inundaţii şi Europa ne-a sărit în ajutor cu 100 milioane de euro din Fondul European de Solidaritate.

Important este că au fost lichidate hotarele. Am avut şi noi probleme asemănătoare cu ale R. Moldova. Bunăoară, înainte de aderare la UE, peste două milioane de polonezi au plecat să lucreze în străinătate. Până azi, o jumătate dintre ei au venit înapoi cu o experienţă nouă. Chiar avem un proiect guvernamental care prevede înregistrarea experienţei oamenilor care s-au întors, pentru a o folosi pentru binele ţării noastre”.
Ne-a mai vorbit mareşalul despre structura administrativ-teritorială a Poloniei, despre proiecte de miliarde de euro cu finanţare europeană, care sunt acum masiv implementate în infrastructura, viaţa socială sau învăţământul superior din diferite regiuni ale Poloniei.

Niepolomice - o zonă economică specială

În acest oraş, toţi se mândresc cu faptul că au devenit europeni în adevăratul sens al cuvântului şi că au învăţat a folosi proiecte finanţate de UE. Despre aceasta am vorbit cu primarul oraşului, Roman Ptak. Iar Kajetan Konarzewski, directorul Centrului de Sunet şi Cuvânt din localitate, ne-a demonstrat cum pot fi obţinute fonduri financiare din exterior. Aşa a apărut instituţia pe care o conduce. „Aici a fost un restaurant vechi. Ne-am gândit cum putem să salvăm clădirea şi am făcut un proiect pe care l-am prezentat spre finanţare Uniunii Europene. N-am putut spune că avem nevoie de un teatru, dar iată ce am făcut cu două milioane de euro: Centrul are o suprafaţă de 2000 metri pătraţi, trei etaje, aici se află Muzeul de fonografie, probabil unicul în Europa, un cinematograf cu 60 de locuri, o sală de dans, o sală de spectacole cu 220 de locuri. Funcţionează din aprilie 2011”.

Tot cu bani europeni - 5 milioane de euro - , la Niepolomice este construită centura de şosele care ocolesc oraşul, cu o lungime de 4,5 kilometri.

La uzina MAN din Niepolomice

De fapt, Niepolomice face parte din una dintre cele mai dezvoltate regiuni ale ţării. Asta – şi pentru că oraşul este inclus într-o zonă economică specială, ceea ce a îndemnat gazdele să ne organizeze vizite la Fabrica de geamuri „Oknoplast” şi Uzina de camioane MAN. Mai ales la MAN am văzut concret ce pot face investitorii străini, dacă au garanţii că nu-şi vor pierde investiţiile. Dar le au, pentru că Polonia este o ţară care ştie ce vrea şi încotro merge. Uzina din Niepolomice a concernului internaţional MAN a fost construită în 2007. Numai în 2010 venitul ei a fost de peste 7 milioane de euro. Criza a afectat şi această uzină, dar din 2010 numărul comenzilor începe să crească. De aici, 30% din producţia MAN este exportată în Rusia, 20% - rămân în ţară, iar restul sunt comenzi din alte ţări, inclusiv Cehia, Slovacia, Iran, Kuweit... Concernul internaţional MAN este pe al doilea loc în lume, după Mercedes, la construcţia de camioane, autocare şi automobile. Are uzine în Germania, Austria, Turcia, Africa de Sud, în Mexic şi Brazilia. Uzina din Niepolomice este una de asamblare. A fost nevoie de ea pentru a satisface cerinţele pieţei din Est, deoarece uzinele din Germania nu mai reuşeau să o facă. Concernul MAN a ales oraşul Niepolomice din Polonia pentru că aici există o infrastructură bună, cu specialişti calificaţi, iar alături este Centrul universitar din Cracovia. Primăria din Niepolomice s-a străduit foarte mult ca uzina MAN să fie construită anume aici. Primul camion a fost produs în iunie 2007. În iunie 2008, cei 400 de muncitori au aplaudat automobilul cu numărul 10.000. Acum, pe poarta uzinei ies câte 10 autovehicule pe zi…

La Weliczka, dar nu ca turişti

Comuna Weliczka este şi centrul unui raion cu 29 de sate în care locuiesc 51 mii de locuitori. Preşedintele raionului, Jasek Juszkievicz, şi primarul comunei, Artur Koziol, ne vorbesc iarăşi despre felul cum propun şi cum implementează proiecte pentru finanţări europene. Acum, ei construiesc o şcoală profesională care costă peste 30 milioane de zloţi. O altă prioritate în activitatea lor este modernizarea drumurilor locale şi a podurilor care le unesc - parte din Programul naţional de construcţie a drumurilor locale, prevăzut pentru patru ani. „Oraşul nostru e ca un şantier, dar degrabă va deveni o localitate turistică, unde cei din Cracovia vor veni să se odihnească aici la o cafea. Avem multe proiecte europene. Ne folosim şi de faptul că prin Weliczka trece autostrada naţională A4, care ajunge în Ucraina”, ne spune primarul. Aflăm că în localitate a existat o salină pe care au transformat-o, inclusiv cu susţinere financiară europeană, într-un muzeu original, loc atrăgător pentru turiştii străini. La salina din Weliczka vin peste un milion de turişti pe an, printre care de data aceasta ne-am numărat şi noi.
Mina de sare are o lungime totală de 300 km, cu nouă niveluri care ating adâncimea de 327 metri.

În biserica din mina de sare din Wieliczka

Aici poţi vedea etapele de dezvoltare a tehnicii miniere în anumite epoci istorice. În 1978, mina a fost inclusă pe prima listă a Patrimoniului UNESCO. Tuneluri, coridoare, circulaţie cu ascensorul, săli de concerte, lacuri, dar şi o biserică unde găseşti statuia cioplită în sare a lui Ioan Paul II – totul te impresionează. Administraţia publică locală caută modalităţi de a folosi salina mai eficient pentru binele localităţii. „Nu suntem o ţară bogată, zice primarul, dar ştim cum să obţinem bani europeni. Cu ei vom moderniza calea ferată, ca lumea să poată circula spre noi civilizat. Tot cu bani europeni vom realiza un proiect estimat la 5 milioane de euro – revitalizarea centrului oraşului, unde va fi şi o ieşire directă din salină. Veţi vedea acolo patru statui de mineri – un simbol al oraşului nostru. E ca şi cum acei mineri ar spune turiştilor: „Mai staţi pe la noi. Faceţi o plimbare prin oraş...”.

Iar turistul, făcând o plimbare prin oraşul Weliczka, numaidecât va cheltui ceva, va cumpăra nişte suvenire, iar autorităţile publice locale vor folosi banii lăsaţi de el pentru binele localităţii. Simplu, civilizat şi în favoarea tuturor, nu?

Drumurile Poloniei, modernizate cu bani europeni

Cracovia este vechea capitală a Poloniei. Ajunşi în oraş, am avut întâlniri şi discuţii cu oficialii locali la sediul conducerii voievodatului Malopolskie. Judeţul (vorba românului) Malopolskie are 22 de raioane cu 82 de comune în care trăiesc trei milioane 300 mii de oameni. Iată un voievodat cât aproape întreaga R. Moldova. Regiunea are o importanţă strategică: pin Malopolskie trece autostrada A4, care uneşte Estul cu Vestul. Voievodatul a intrat în ritm de dezvoltare modernă în anul 2000, când a lansat prima sa strategie de dezvoltare, a doua a fost în 2006, iar a treia – în 2011, chiar în ajunul sosirii noastre la Cracovia. Strategia cuprinde o listă concretă de proiecte. În baza lor, voievodatul a obţinut, pentru o perioadă de şase ani, un miliard de euro. Aceşti bani vor fi folosiţi în diferite domenii, inclusiv turistice şi de construcţie a drumurilor. Un obiectiv realizat deja este clădirea Sukiennice din centrul oraşului, care, din 2010, a devenit o atracţie turistică. Aici, în „Subteranele Pieţei Centrale”, vei îngădui numaidecât la expoziţia „Pe urmele identităţii europene a Cracoviei”, unde te vei plimba pe traseul subteran, cu rampe şi podele din sticlă, suspendate deasupra drumurilor medievale, cel mai vechi dintre care datează din secolul XI.
Totuşi, vorbind de cofinanţările din fonduri europene, una din cele mai memorabile discuţii a fost cea susţinută în trenul Cracovia-Varşovia cu Artur Mrugasiewicz, de la Direcţia Generală de Drumuri şi Autostrăzi din Polonia. De la el ar trebui să înveţe drumarii noştri ce înseamnă infrastructură de transport.

Un coleg de-al nostru, Ion Uruşciuc, ne arată cum trebuie să construim drumurile din R. Moldova

Polonia se află într-un loc geografic important pentru Europa, lucru pe care îl foloseşte şi pentru modernizarea ei. Ţara are peste 400 mii de kilometri de drumuri. Dintre acestea, doar 17 mii, cele mai importante, sunt administrate de Direcţia Generală - drumuri strategice care suportă 40 la sută din totalul traficului de pe teritoriul ţării. În 2011 a fost adoptat un program de construcţie a drumurilor până în 2015. El prevede construirea a 3.500 km de şosele, 888 km de autostrăzi, peste 900 km de drumuri expres şi 250 km de centuri. La anul, va fi terminat drumul A2, care leagă Varşovia cu frontiera germană şi atunci Polonia va avea acces la autostrăzile europene. În prezent, ţara cheltuieşte pentru construcţia drumurilor 30 miliarde de zloţi pe an. Din 2008 şi până în 2012 a investit şi va investi în construcţia drumurilor 140 miliarde de zloţi. Momentul crucial în domeniul dat a fost aderarea Poloniei la UE. Acum, ţara obţine proiecte, investeşte, iar UE îi întoarce 85 la sută din cheltuieli. Se face lucrul acesta prin intermediul Programului Operaţional Infrastructură şi Mediu şi Programul Operaţional Dezvoltarea Poloniei de Est. Până la ora actuală, în cadrul Programului Infrastructură şi Mediu, Polonia a primit peste 10 miliarde de euro.

„La început, şi timpul trecea mai greu, şi banii restituiţi erau mai puţini, dar acum este invers...”, ne-a spus Artur Mrugasiewicz.

La Centrul European „Natolin” am întâlnit şi basarabeni

La Varşovia, „Natolin” este unul dintre cele mai frumoase complexe de palate şi parcuri în această parte a Europei. Un ziarist scria în secolul XIX: „Cei care au vizitat cele mai vestite parcuri din Anglia şi Franţa, fără discuţie dau prioritate moşiei Natolin”. În 1964, liderul partidului de guvernământ al Poloniei, Wladyslaw Gomulka, l-a găzduit aici, la o vânătoare, pe tovarăşul Leonid Brejnev, omologul său sovietic.
Guvernul Poloniei renăscute a oferit întregul complex Fundaţiei „Centrul European NATOLIN”. Aici, în 1994, a fost deschis campusul College of Europe. „Natolin”, loc încărcat de istorie, a devenit un centru ştiinţific cunoscut în Europa. Este locul unde sunt pregătiţi specialişti pentru instituţiile europene, dar şi unde vin să discute politicieni şi experţi din toată Europa unită.

La "Natolin" cu basarabeanca Lora Bulat, masterandă la Colegiul European de aici

Am întâlnit la „Natolin” şi patru tineri din R. Moldova, care studiază la Colegiul European de aici. M-a recunoscut Lora Bulat, masterandă aici, care ne-a organizat o excursie pe teritoriul campusului. Dar asta a fost după discuţiile avute cu Monika Kusina Pycinska, de la Ministerul Dezvoltării Regionale, profesorul Michal Kulesza, coautor al reformei autorităţilor publice locale, cu Przenyslaw Zurawski şi Marek Cichocki, ambii profesori la Centrul European „Natolin”. Am vorbit despre prezenţa autorităţilor publice locale în structurile europene, despre rezultatul reformelor în cadrul autorităţilor publice locale, despre preşedinţia poloneză a Uniunii Europene, dar şi despre Parteneriatul Estic al UE. Sigur, pe noi ne-a interesat mai mult locul şi importanţa R. Moldova în Parteneriatul Estic al UE, mai ales că, în aceeaşi zi, la Varşovia avea loc Summitul II al Parteneriatului Estic.

Chiar înainte de a deveni membră a UE, Polonia a lansat şi a promovat ideea Parteneriatului Estic. Iar în 2011, deţinând preşedinţia UE, şi-a pus scopul să dea un nou impuls Parteneriatului Estic - prin aprofundarea zonelor de comerţ liber, liberalizarea regimului de vize, atragerea unor structuri financiare internaţionale la susţinerea proiectelor, lansarea de noi programe UE pentru ţările din cadrul acestui program european.

Grupul de ziarişti moldoveni cu Stanislaw Kracik, voievodul voievodatului Malopolskie

Przemyslaw Zurawski susţine că schimbările care s-au făcut în Moldova ne dau şanse să avansăm pe calea europeană, deşi tot el a menţionat lipsa de interes a unor personalităţi europene faţă de summitul polonez de la sfârşit de septembrie. „Europa are acum o mare teamă de migranţi, care îi provoacă probleme spinoase. Dar ea trebuie să înţeleagă că nu moldovenii sau ucrainenii provoacă probleme, ci mai degrabă arabii. În plus, Moldova e o ţară mică şi ea va demonstra că poate face paşi spre bătrânul continent. Trebuie să creşteţi o generaţie cu studii occidentale, căci, ascultând numai muzică rusească şi ceea ce spune Putin, e greu să te integrezi în Europa. Noi susţinem Moldova în Parteneriatul Estic, precum susţinem şi strategia de sinergie a Mării Negre. Noi spunem tuturor: dacă sunteţi pro-Marea Neagră, trebuie să fiţi şi pro-Moldova”, a concluzionat dumnealui.

Marek Cichock crede că Uniunea Europeană are rezerve faţă de R. Moldova din cauza situaţiei politice de la Chişinău, iar a doua problemă este Transnistria, deşi consideră că aceasta poate fi rezolvată, deoarece nu are un caracter etnic. „UE este acum în criză şi nu se ştie cum va ieşi din ea. În plus, dinamica ţărilor ex-sovietice este negativă în ultimii ani. Ele nu se apropie, ci se îndepărtează de UE. Totuşi, Moldova îşi menţine tendinţele europene. Pare să fie pe un drum fără întoarcere. Deci, ar trebui ca nu numai Europa să se gândească la R. Moldova, ci şi moldovenii să dea dovadă că vor să se încadreze spiritual în acest spaţiu”, ne-a avertizat reprezentantul de la Centrul European „Natolin”.

…În urma acestei deplasări, am rămas impresionat de naţiunea poloneză, care a trăit şi ea tragedii înspăimântătoare pe parcursul istoriei, dar a reuşit să-şi păstreze demnitatea şi iată că a revenit în rândul popoarelor respectate, de cuvântul cărora trebuie să asculte nu numai Europa. R. Moldova ar trebui să fie mândră de un asemenea prieten. Şi să nu-l întristeze...

P.S. Colegii cu care am fost în Polonia vor să-i mulţumim şi pe această cale doamnei Magdalena Jedrzejewska, coordonatoarea programului, pentru buna organizare a deplasării noastre.

Gheorghe Budeanu,
din Polonia, 25/30 septembrie

Foto: Ion Uruşciuc