Eu am avut şi probabil voi mai avea anumite pretenţii faţă de Filat, dar nimeni niciodată nu mă va putea transforma în duşmanul lui - duşman în accepţia propagandiştilor de partid care practică jurnalismul de şatră şi umblă cu ochii însângeraţi de ură partinică. Încerc să menţin cu dl Filat - de altfel, ca şi cu ceilalţi politicieni - o relaţie corectă, bazată pe anumite repere etice. Eu i-am reproşat unele lucruri, dar nu l-am jignit, nu am trecut la epitete, nu am intrat în zona atacurilor la persoană, menţinându-mă strict în perimetrul oficial al activităţii premierului şi al meseriei mele de ziarist. Nu am ciugulit din palma lui, nu-mi este patron din umbră, cum s-a insinuat de atâtea ori de către aceiaşi denigratori de serviciu ai lui Filat, şi dacă de la lansarea sa în politică şi până astăzi cineva a dedus o schimbare de atitudine din partea mea faţă de Filat, vina nu e a mea, ci a Domniei Sale. Explic.

Aşteptările mele faţă de Filat personal şi faţă de echipa Filat au fost foarte mari. Când s-au lansat în politică, nu anticomunismul lor m-a înaripat, ci potenţialul lor, disponibilitatea anunţată de a moderniza R. Moldova şi de a o scoate din starea de comă în care o adusese regimul Voronin. Când acea echipă a venit la putere, iar V. Filat a fost ales premier, existau mai multe „dosare” care urmau a fi rezolvate: sărăcia cvasigenerală, demoralizarea societăţii, fracturarea societăţii pe criterii ideologice, etnice, geopolitice ş.a.m.d. Un loc de frunte pe această listă l-au ocupat, bineînţeles, „dosarul identitar”, lupta cu corupţia şi promovarea transparentă a cadrelor la toate nivelurile. Trebuie să recunosc că, iniţial, lucrurile porniseră bine. La un moment dat, însă, zborul falnic al echipei Filat s-a transformat în „zbor frânt”. Reformele nu merg, sărăcia nu dispare, corupţia dă în floare ş.a.m.d., iar în ceea ce priveşte „dosarul identitar” lucrurile stau şi mai prost: echipa Filat a început să promoveze un demers moldovenist apropiat de cel agrarian, potrivit căruia integrarea R. Moldova în UE este concepută fără România, ocolind România. La nivel de retorică, se recunoaşte comunitatea de limbă, istorie şi cultură, în practică însă se perpetuează aceleaşi ideologii sovietice şi comuniste. Aceasta este doar una din chestiunile în privinţa cărora eu am o opinie diferită de a premierului.
În ceea ce priveşte duelul său cu Plahotniuc, eu am aşteptat de la V. Filat altă abordare a problemei. După o perioadă atât de lungă de „încălzire” (de când a fost lansată povestea păpuşarului), societatea aştepta altceva, nu numai numele păpuşarului, nişte aluzii vagi şi esopice la nu ştiu care firme şi întreprinderi. Admit că există nişte circumstanţe care nu-i permit lui Filat să spună tuturor lucrurilor pe nume. Admit şi faptul că, după felul cum au fost partajate organele de forţă, nu are suficiente pârghii de luptă. Dar de ce nu spune aceste lucruri deschis? De ce nu pune cărţile pe masă, dar umblă cu aluzii? De ce acum, când încă are un grad înalt de încredere din partea societăţii, nu foloseşte acest capital de încredere şi nu trece la acţiuni directe, concrete? Oare nu din această cauză unii au început să acrediteze public ideea că Filat ar fi un fricos? Lumea se întreabă: dacă Procuratura nu este a sa şi n-o poate reforma, de ce nu merg reformele la MAI, minister aparţinând PLDM? Societatea moldoveană a ajuns la limita critică: ori facem reforme curajoase, ori riscăm să aruncăm Moldova în haos. În loc de reforme şi lupta cu corupţia, Filat se hărţuieşte la televizor cu Plahotniuc. De aceea şi este suspectat de lipsă de sinceritate şi curaj politic şi chiar de faptul că tot acest scandal are alte motivaţii, decât interesul naţional.

Vorbind despre aceste lucruri, eu nu l-am aruncat pe Filat la coşul de gunoi al istoriei. Nu cred că el şi-a epuizat potenţialul politic creator. În situaţia creată, Filat ar trebui, probabil, să facă nişte reevaluări critice privind activitatea sa, să devină mai tolerant şi mai cooperant cu colegii, să manifeste mai multă generozitate politică în raport cu colegii de Alianţă, să fie mai atent faţă de calitatea morală a anturajului său şi a sfătuitorilor lui, să nu-i considere drept duşmani personali ai săi pe toţi cei ce-l critică.

Fiecare om, indiferent pe ce scară ierarhică se află, la un moment dat trebuie să se oprească, să se uite în urmă şi să cântărească dacă toate merg bine. Astăzi, Filat nu mai are spaţiu de manevră, nu mai are nici drum de întoarcere, ori merge înainte, ori îşi pune punct carierei. A merge înainte pentru Filat înseamnă a realiza, punct cu punct, ceea ce a promis în campania electorală! Nimic mai mult: păstrarea Alianţei, promovarea reformelor profunde, modernizarea Moldovei şi apropierea ei de Europa. Dacă face aceste lucruri, îi voi rămâne în continuare aliat. Eu ştiu foarte bine că cei care mă acuză în vorbe că îl „atac” pe Filat, în faptă îl urăsc profund pe acest om, îl invidiază, îi numără zilele şi banii, iar la prima ocazie îl vor trăda fără remuşcări.

Eu nu am făcut aşa ceva şi nici să nu aştepte nimeni de la mine aşa ceva. Eu am propria mea agendă în viaţă şi punctul meu de vedere asupra meseriei de jurnalist. Ştiu, există unii trepăduşi care „mă toarnă” la Filat, aceştia mă urăsc numai de aceea că exist… Atâta le pot spune acestora: nu aveţi voi atâta ură faţă de mine câtă dragoste am eu pentru voi. Iar dacă se întâmplă că uneori spunem aceleaşi lucruri despre V. Filat – Non idem est si duo dicunt idem.
Dixi, cum spuneau aceiaşi străbuni latini.