Aici predomină formulele stereotipe, a căror menire este de a uniformiza aspectul documentelor, astfel că pentru fiecare tip există expresii şi forme specifice, de exemplu, într-o cerere se vor utiliza cuvinte şi sintagme ca solicit prin prezenta, anexez următoarele acte, subsemnatul. Dar şi aici se strecoară inadvertenţe, căci unii scriu „Eu, subsemnatul”, în acest caz „eu” fiind de prisos, deoarece sensul lui este inclus în subsemnatul. Pentru mulţi este surprinzător că, după adresarea Domnule director, Domnule primar etc. se pune virgulă, apoi se scrie Subsemnatul cu literă mare. Or aceasta nu este o greşeală, ci reprezintă forma-şablon, impusă de acest tip de document.
În limbajul administrativ actual uneori este folosit inadecvat cuvântul „întrebare”, pentru ceea ce trebuie numit problemă, chestiune – anume acestea şi nu „întrebările” vor fi incluse în ordinea de zi, într-un proces-verbal etc. Tot atât de incorectă este expresia „trebuie să hotărâm întrebarea”, o traducere ad litteram a sintagmei ruseşti „надо решить вопрос”, pentru că lexemul „întrebare” în limba română are sensul de cerere a unei informaţii şi la o întrebare eventual se poate răspunde, dar ea nu se hotărăşte. Iar în ceea ce priveşte problema, ea poate fi rezolvată, soluţionată, după ce a fost discutată, examinată, aprobată etc. şi în niciun caz „precăutată”. Cuvântul „a precăuta” a fost ticluit după modelul rusescului „рассмотреть” şi constituie o gravă greşeală de exprimare.
În multe cazuri se numeşte o persoană însărcinată cu rezolvarea /soluţionarea problemei discutate, adică un responsabil – acesta este termenul administrativ, care echivalează cu rusescul „ответственный”.
Irina Condrea
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
