Reflecţii asupra faptului de ce Europa mai are nevoie de OSCE

Irlanda a preluat Preşedinţia Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE), cea mai mare şi cea mai de succes structură de securitate regională, cuprinzând emisfera nordică de la Vancouver până la Vladivostok. 
 
Deşi nu este la fel de cunoscută ca UE sau ONU, OSCE are un rol vital în asigurarea securităţii şi stabilităţii în Europa şi în întreaga regiune OSCE. În timpul războiului rece, Organizaţia a servit drept forum de bază pentru consolidarea încrederii şi reducerea tensiunilor între Est şi Vest. Activitatea sa permanentă în domeniul controlului armamentului şi transparenţei în sfera militară rămâne la fel de importantă pentru securitatea Europei precum a fost cu peste treizeci de ani în urmă.

Rolul OSCE nu este doar de a consolida încrederea în domeniul securităţii. Marea inovaţie a OSCE constă în faptul că noţiunea de securitate nu se limitează doar la sfera militară, dar este legată şi de funcţionarea corespunzătoare a economiei, de un mediu înconjurător durabil, precum şi de respectarea drepturilor omului. Organizaţia a oferit o cale paralelă celor care nu vedeau nicio alternativă confruntării între două blocuri ideologice. Atenţia sporită a OSCE asupra respectării drepturilor omului a permis celor ale căror drepturi au fost încălcate să primească ajutor şi a contribuit la dezvoltarea unor societăţi mai democratice. De asemenea, OSCE a contribuit semnificativ la reabilitarea postconflict şi la crearea instituţiilor de stat în Europa de Sud-Est.
Am fost întrebat de mai multe ori, de când am preluat funcţia de preşedinte în exerciţiu, de ce, după peste douăzeci de ani de la terminarea războiului rece, Europa mai are nevoie de OSCE şi ce poate aduce Irlanda în activitatea Organizaţiei. Deşi războiul rece s-a sfârşit, este nevoie de multă muncă pentru a realiza scopul OSCE – securitatea cuprinzătoare. Criza financiară globală a avut un impact puternic asupra Europei şi a demonstrat necesitatea unor acţiuni comune, întrucât nicio ţară nu este capabilă, de una singură, să facă faţă consecinţelor acesteia. Acelaşi lucru poate fi spus şi despre ameninţările transnaţionale de care se ocupă la moment OSCE. Fie că este vorba despre crimă organizată sau terorism, despre securitatea cibernetică sau despre traficul de fiinţe umane – nicio ţară nu poate să rezolve aceste probleme, fără să coopereze cu vecinii săi. De asemenea, OSCE deţine un rol de frunte în tratarea aşa-ziselor conflicte prelungite: noi sprijinim eforturile Grupului de la Minsk în vederea reglementării conflictului din Karabahul de Munte; participăm la negocierile privind reglementarea transnistreană în formatul „5+2” şi la discuţiile internaţionale de la Geneva cu privire la conflictul din Georgia din august 2008. Structurile sale în teren, începând cu cea din Albania şi terminând cu cea din Uzbekistan, inclusiv Misiunea OSCE în Moldova, îndeplinesc o muncă semnificativă, sprijinind ţările-gazdă, astfel încât acestea să poată reacţiona mai bine la necesităţile cetăţenilor lor.

Fiecare guvern irlandez a militat pentru principiul unui multilateralism eficient. Noi avem o atitudine serioasă faţă de participarea noastră în cadrul organizaţiilor internaţionale şi ne mândrim cu succesul mandatelor pentru preşedinţia Uniunii Europene şi cu alegerea în calitate de membru nepermanent în Consiliul de Securitate al ONU. Preluând Preşedinţia OSCE, Irlanda are şansa de a da o expresie fermă angajamentului său de menţinere a păcii şi securităţii internaţionale în conformitate cu Carta ONU, precum şi de respectare a legislaţiei internaţionale.

Priorităţile menţionate în adresarea mea către statele OSCE, rostită la Viena pe 12 ianuarie, reprezintă o abordare ambiţioasă, însă echilibrată, faţă de provocările cu care ne confruntăm. Voi lucra împreună cu toate statele participante la OSCE întru atingerea consensului pe marginea unui număr de decizii care vor reafirma rolul central al OSCE de garant al respectării libertăţilor fundamentale. În special, consider că cetăţenii trebuie să aibă dreptul să se bucure de drepturi de lungă durată, precum libertatea de exprimare şi libertatea mass-media, indiferent de forma în care acestea sunt exercitate. În luna iunie curent, voi găzdui, în Irlanda, capitala europeană a Internetului, o conferinţă privind libertatea Internetului. De asemenea, intenţionez să utilizez experienţa unică a Irlandei în domeniul reglementării conflictelor, organizând în luna aprilie o conferinţă, în cadrul căreia vor fi prezentate unele aspecte ale exemplului Irlandei de Nord drept studiu de caz.

În timpul pregătirilor pentru cea de-a patruzecea aniversare a Actului Final de la Helsinki din 1975, care a condus la crearea OSCE, mă angajez să lucrez cu viitoarele preşedinţii în vederea echipării Organizaţiei pentru lupta cu ameninţările curente şi viitoare. Aşa cum, în rezultatul semnării Actului Final, adversarii războiului rece s-au angajat să aleagă o nouă cale pentru construirea relaţiilor lor reciproce, şi noi acum, după patruzeci de ani, suntem obligaţi să asigurăm ca OSCE să fie gata pentru provocările unei lumi nestabile.

Eamon Gilmore, 
viceprim-ministru, ministru al Afacerilor Externe şi Comerţului al Irlandei, preşedintele în exerciţiu al OSCE