E suficient să îl urmărim pe Vladimir Voronin care cu 15 ani în urmă își începea ascensiunea, de-a dreptul spectaculoasă și de tristă amintire, pe scaunul de președinte. A reușit în cele două mandate să ajungă cel mai urât președinte. Urmărindu-i în ultimul timp declarațiile din cadrul conferințelor de presă, îmi dau seama că ar fi putut fi cel mai iubit dintre moldoveni.
Doar că, acum 15 ani, ar fi trebuit să devină, nu președinte, ci om de televiziune. Pentru o emisiune de umor, cu tentă politică, lucrează echipe întregi de scenariști, oameni care se străduiesc să compună discursul prezentatorului TV. Ei bine, e limpede pentru oricine că Voronin nu ar fi avut nevoie de scenariști. S-ar fi descurcat singur, are umor, are un limbaj perfect pentru poante și luare în căruță.
Să vedem declarația lui din 6 septembrie: „Primul candidat, familia lui care îi îngrozitoare, tot, Lupu, ne-o trădat pe noi. L-am crescut, l-am făcut…, credeam că o să-l facem om din el, ne-o trădat. Dodon, noi l-am crescut, l-am găsit nu știu unde într-o firmă (…) și l-am adus, l-am făcut om, ne-o trădat. Cum din trădători din ăștia să iasă președinte?" Aici însă suntem nevoiți să ne amintim că Dodon și Lupu au avut de la cine lua lecții. Vladimir Voronin fiind el însuși un Pavlic Morozov care și-a trădat bunicul pentru a accede în politica prorusă.
Dar să revenim la comentariile lui savuroase: „Același Dodon că el vra alegeri anticipate parlamentare, să bătea cu capu’ de toți pereții și de toate băncile prin parlament. Și acuma să rupe, numa arde tot sub dânsul, și fălcile." Trebuie să recunoaștem că ar putea ține cursuri de scriere creativă, având în vedere de câtă plasticitate dă dovadă.
Despre Usatîi: „Mie mi-e lehamite să stau să îl comentez pe Renato Usatîi. El sângur nu să poate comenta cu dânsul. Mă uitam și asară: își șterje sudoarea de pe frunte cu mâinile și-apoi șterje mâinile de pantaloni. Apoi iară șterje pă frunte…"
Și acum gândiți-vă la carisma lui Voronin. Pe hârtie aceste declarații pierd mult din spectaculozitate. Să transcrii un film cu Jim Carrey sau să îl vizionezi – cam tot atâta diferență. Dar dincolo de amuzament, mai există un element deloc neglijabil: de cele mai multe ori Voronin are dreptate.
Nici nu vreau să îmi amintesc anii în care Voronin era președintele Moldovei sau ce s-a petrecut în aprilie 2009, când lumea nu l-a mai vrut. Însă nu aș rata pentru nimic în lume conferințele lui. Râzi și te cutremuri în același timp. Pentru că, fără să aibă nevoie de o echipă de scenariști, Voronin provoacă râsete, dezvăluind lucruri triste.
Și poate, spun poate, dacă s-ar fi ocupat de un show TV din 2001 până acum, Moldova ar fi arătat mult mai bine, iar Voronin ar fi fost cel mai iubit dintre moldoveni. Poate, fără exemplul lui, Parlamentul nu ar fi fost un studio TV cu saltimbanci care se strâmbă unul pe altul. Poate acei trădători despre care vorbește ar fi rămas în firmele lor, iar noi am fi avut o clasă politică școlită în Europa, nu rezultatul de astăzi: învățăceii unui One Man Show, ce a adus o dată cu el, pe scena politică moldovenească, trădători care se dau în schiuri sau suflă ca nebunii în vuvuzele în plină ședință a Parlamentului.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
