Apoi, când pasul ăsta este bifat, părinţii sau amicii băgăcioşi se interesează dacă ţi-a dat inelul şi dacă aţi stabilit data nunţii. După ce revii din luna de miere, te loveşti de întrebarea dacă nu eşti cumva însărcinată. Evident, în următoarele luni, silueta ta va fi scanată în profunzime şi cântărită în format 3D. După naşterea primului copil, nu te relaxa, că lumea nu te va uita, îşi va face griji de viitoarea/viitorul soră/frate („Păi cum să crească copilul singur”?)
Cum să te mai bucuri de perioada de burlăcie, de relaţia ta, de copilul tău, de familie, dacă mereu există cineva care ne „aleargă” către etapa următoare?
Presiunile binevoitorilor din jur ne fac să simţim că ne trăim relaţiile după nişte termene-limită stricte. Ca şi la şcoală, trebuie să respectăm un orar al iubirii, să fim prezenţi la toate cursurile, chiar dacă nu suntem pregătiţi. Respectând un astfel de termen, te poţi trezi că de fapt nu-ţi cunoşti partenerul, nu-i ştii preferinţele, iar ce continuă să vă unească e un certificat şi pozele de la cununie.
Cât despre fetele singure, am observat printre cunoştinţele mele că presiunea de a-l cunoaşte pe Făt-Frumos pune prea mult stres pe orice potenţială nouă relaţie. Şi revenim la veşnicul cerc vicios: cu cât vom simţi o mai mare obligaţie de a ne îndrăgosti, cu atât mai greu ne va fi să ne comportăm natural, iar crearea unei legături sincere va fi aproape imposibilă. Iar decât alături de un bărbat nepotrivit, mai bine singură şi fericită, în afara cercului.
În schimb, curioşilor le putem spune că e viaţa noastră, drumul nostru, iar ritmul îl stabilim doar noi.
Silvia Ursu
[email protected]
Sursa: Timpul Suplimentul Femeia
