Atitudini

Unde se alege, de fapt, preşedintele Republicii Moldova?

Nu se face în Parlament, nu se face nici în cadrul discuţiilor de culise dintre liderii partidelor politice. Ideea alegerii directe a preşedintelui de către populaţie (după modificarea Constituţiei, bineînţeles) are cei mai puţini adepţi (printre politicieni!).

Nimeni nu vrea să lase pe mâna poporului această funcţie. După ce în ultimii doi ani am văzut că preşedintele Republicii Moldova nu poate fi ales la Chişinău, nu ne rămâne decât să căutăm răspunsul la întrebarea: unde se alege, de fapt, preşedintele Republicii Moldova?

La Bucureşti în niciun caz. Există destui oameni la Chişinău care se dau peste cap să demonstreze că România se amestecă în treburile interne ale Republicii Moldova. Pe 7 aprilie 2009, dintre cei care şi-au exprimat părerea cu privire la cauzele revoltei majoritatea s-au grăbit să arate cu degetul spre România. De atunci şi până acum au ieşit la iveală o mulţime de dovezi ale implicării altora, mai puţin a României. La Bucureşti nu există atât de multă forţă încât să fie posibilă influenţarea evoluţiilor politice de la Chişinău. Această forţă se găseşte în altă parte: cine menţine trupe pe teritoriul Republicii Moldova?

Toată lumea ştie răspunsul: Rusia. De mai bine de 20 de ani Moscova ţine Republica Moldova blocată într-o zonă gri cu ajutorul conflictului transnistrean. De 20 de ani nu s-a schimbat nimic: încă din 1990 liderii transnistreni au cerut constituirea unei federaţii care să asigure locuri separate în parlament, forţe militare separate şi posibilitatea legală de secesiune – totul sub garanţia forţelor militare ruse. Federalizarea Republicii Moldova este un proiect vechi de 20 de ani, care are drept ţintă obţinerea unei recunoaşteri legale a prezenţei militare a Rusiei la Nistru. Toate discuţiile despre subiectul conflictului transnistrean ajung în această zonă: prezenţă militară rusă şi independenţă politică şi economică pentru şefii de la Tiraspol. Nu are nicio importanţă cum se numesc aceştia, cum sunt aleşi.

Alegerea preşedintelui de la Chişinău este strâns legată de chestiunea transnistreană. După surpriza neplăcută provocată de Voronin prin respingerea memorandumului Kozak, acum este nevoie de o nouă gardă politică la Chişinău şi la Tiraspol care să asigure implementarea planului de federalizare fără niciun fel de probleme. Smirnov şi ideile lui de independenţă se îndreaptă către zona amintirilor. Iar la Chişinău se dă bătălia pentru găsirea şi alegerea preşedintelui care să rezolve conflictul transnistrean conform formulei de federalizare.

La Chişinău e simplu să arăţi cu degetul şi să spui „acela este un trădător vândut ruşilor!” Eu nu m-aş grăbi în acest moment să trag astfel de concluzii. Republica Moldova este legată de Rusia şi de Ucraina din punct de vedere economic. Nu este niciun păcat să vorbeşti limba rusă sau să faci afaceri cu Rusia – însă aceasta este treaba oamenilor de afaceri. Politicienii trebuie să îşi dea seama că acordul pentru legiferarea prezenţei militare ruse intră în altă categorie de acţiuni, cu efecte pe termen lung.

www.george-damian.ro

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


George Damian

George Damian este ziarist din anul 2001. A scris sau încă scrie pentru ZIUA, Deutsche Welle, Puterea, Magazin Istoric, Historia, Times New Roman, Timpul - Chișinău, Adevărul și moldNova.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *