Decizia Alianţei pentru Integrare Europeană de a renunţa la ideea desfăşurării referendumului în problema simplificării procedurii de alegere a şefului statului în Parlament (care urma să aibă loc în luna aprilie) şi de a demara procedura de alegere a preşedintelui conform legislaţiei actuale era una previzibilă.

 Politicienii, analiştii, o bună parte din mass-media au anticipat o asemenea turnură cu mult înainte de anunţul oficial. Deci, nu putem spune că s–au dus discuţii în contradictoriu până în ultima zi, că intriga s-a păstrat până în ultimul moment, ori că o asemenea hotărâre ar fi surprins prea multă lume. Totuşi, în legătură cu aceste evenimente a existat o decizie care i-a surprins pe toţi. Mă refer la poziţia Partidului Liberal, care a declarat, prin liderul său, că nu va insista să propună un candidat la funcţia de preşedinte. În plus, Mihai Ghimpu a dat de înţeles că el personal nu pretinde la funcţia de speaker, chiar dacă acest lucru e prevăzut de Acordul de constituire al AIE.

Într-un fel, se poate de spus că acesta a fost răspunsul ferm al Partidului Liberal la campania demarată în presă, cu ajutorul unor analişti politici, care a avut drept scop de a pune în cârca liberalilor povara unor eventuale alegeri parlamentare anticipate. Se vede că cineva îşi făcuse deja calculele şi unii actori politici urmau să apară albi şi imaculaţi, iubitori de ţară, devotaţi intereselor poporului, iar PL urma să apară în postura de partid marginal, extremist, axat pe interesele personale ale liderilor săi, detaşat de interesele ţării şi care nu are capacitatea de a accepta compromisuri rezonabile.

Şi acei care au pus la cale acest scenariu nu şi-au ales întâmplător ţinta. Potrivit sondajelor de opinie, Partidul Liberal este unicul partid parlamentar de orientare democratică ce se află în creştere de la ultimele alegeri. Victoria obţinută de Dorin Chirtoacă la alegerile din capitală şi abordarea competentă de către Primărie a problemelor cetăţenilor, poziţia corectă, principială şi argumentată a PL în vâltoarea evenimentelor generate de criza constituţională şi identificarea posibilităţilor de depăşire a impasului politic în care ne-am pomenit – toate acestea au arătat că liberalii sunt consecvenţi în declaraţii şi acţiuni, că nu acceptă comportamentul ezitant şi că îşi axează politica strict pe interesele ţării şi ale cetăţenilor. Aceasta a şi contribuit la creşterea înregistrată de PL în sondaje, creştere ce a provocat o reacţie agresivă din partea oponenţilor liberalilor.

De aceea, decizia PL are o evidentă conotaţie strategică. Prin gestul făcut de Mihai Ghimpu, liberalii au redus la zero toate efectele campaniei declanşate împotriva lor, au dovedit că acuzaţiile oponenţilor sunt neîntemeiate şi că PL este un partid cu o viziune clară privind viitorul politic al ţării. Astfel, cei care au dorit ca PL să devină groparul Alianţei şi al viitorului democratic al Republicii Moldova, în realitate doar au forţat nota şi au determinat PL să recurgă la acţiuni, rezultatul cărora demonstrează contrariul.

În acelaşi timp, cei care se grăbesc să jubileze, crezând că fracţiunea PL a devenit o simplă maşină de vot în Parlament, care-i va ajuta să-şi atingă interesele ascunse, greşesc amarnic. Partidul Liberal a făcut pasul respectiv, dând dovadă de multă raţiune, responsabilitate şi demnitate, dar aceasta nu presupune că va vota orice candidat propus de grupul Dodon sau de altă componentă a Alianţei. Miza jocului este mult prea mare, de aceea detaliile vor fi hotărâtoare. Este absolut clar că PL nu va accepta ca în fruntea ţării să vină o persoană pentru care valorile naţionale nu înseamnă nimic, căruia îi sunt străine idealurile Partidului Liberal sau, şi mai rău, care se ghidează în acţiunile sale de sugestii şi sfaturi venite de la forţe pro-ruseşti. Or, asta ar însemna abandonarea luptei pentru identitate naţională, trădarea aspiraţiilor naţionale şi europene ale unei importante părţi a societăţii, lucruri pe care PL nu le-a acceptat şi nu le va accepta vreodată. Cu alte cuvinte, Partidul Liberal a oferit o şansă reală pentru depăşirea crizei politice, dar nu şi o posibilitate de revanşă forţelor pro-imperiale. Sunt două opţiuni total diferite şi cei care nu vor aprecia corect situaţia şi nu vor acţiona corespunzător, riscă să rămână dezamăgiţi.

Republica Moldova intră într-o perioadă decisivă din noua sa istorie, o perioadă în care fiecare forţă politică va trebui să-şi arate adevărata sa faţă. Alegerile prezidenţiale, care vor avea loc în viitorul apropiat, vor constitui un test pentru forţele politice, care au acum în mâini destinul ţării. Spaţiul de manevră este unul destul de îngust, iar responsabilitatea una extrem de mare. Căci anume de responsabilitatea cu care vor aborda partidele parlamentare şansa oferită de Partidul Liberal, depinde cum va fi viitorul ţării – va fi unul democratic, pro-european sau unul comunist. Nu a mai rămas mult timp până vom afla răspunsul. Şi sper că acest răspuns va fi unul în favoarea politicii pro-democraţie şi pro-integrare europeană.  

D.C.