De la o bucata de vreme, hoarde de „statalisti” cu stea in frunte au navalit ca lacustele peste biata Moldova. Geme Moldovioara noastra de atata „statalitate”, pentru ca purtatorii acestei inventii lingvistice sunt multi si grei, agresivi si galagiosi, obraznici si hrapareti, care calca in picioare orice numai ca sa-i placa celui mai mare inventator al acestui marasm propagandistic. Apar la televizor si se cracana „stataliceste” si verbal mutrele unor tipi si tipese care isi smulg parul de pe piepturile umflate de medalii voroniniste si se dau drept intemeietorii si aparatorii „statalitatii” moldovenesti.

Priviti-le, imaginar, la ecranul mumu-unului pe Masa Postoiko si „podruska” ei din tinerete - Zina Greceana, care le vorbesc moldovenilor intr-o limba neidentificata despre cum ele, Masa si Zina, atunci cand erau aproape fete mari, s-au asternut stataliceste sub tancurile comuniste. „Era 7 noiembrie 1989, isi aminteste cu extaz mustos Masa. Ne-am adunat un grup de cetateni - eu, Zinca, Vitea Stepanuka, Vova ?urcan, Vasea Iov, Saska Jdanov, Vanea Calin si alti anticomunisti si ne-am culcat cracanati si cracanate in fata tancurilor sovietice”. „Era tare „prikolino”, sare cu amintirile Zinca.

Eu le-am aratat limba tanchistilor si ei, speriati, mi-au aratat o arma - ca eu anume de atunci am dragoste fata de arme. Da Vova ?urcan flutura cu tricolorul bortelit si-i striga lui Vova Vorona, care astepta parada militara alaturi de Senea Grossu: „Vova, Vova, nu uita ca Moldova nu-i a ta!”. Masa nu se lasa nici ea mai prejos: „Ne-am adunat langa spitalul de boli infectioase, unde am vazut-o pe Jenea Ostapcika, cea care tocmai iesea. „Jenea! Jenea! - am strigat-o -, arunca cu „pirojoace” in tanchisti, ca, poate li-i foame, fa! Asa am mai ras atunci, ei bogu, da continuam sa stam disalate in fata tancurilor, ca sa nu treaca tanchistii. Daca trec - numai peste noi…”.

La ecran apar imagini documentare cu Jenea, care arunca cu chifle, iar una il nimereste in frunte pe Vova Vorona. „Iata asa s-au cunoscut cei doi”, comenteaza vocea lui Staris de dupa cadru. Paralel, si la NIT este demonstrat un documentar despre faptele „stataliste” vitejesti ale lui Markusa Tikaciuk si Oleska Reid-Man, care au mers voluntari in 1992 sa lupte la Nistru impotriva cazacilor si a armatei rusesti. Povesteste Markusa: „Eram tare inciudat pe rusi. L-am sunat la „mobilinik” pe Reid-Man si l-am intrebat ce face.

El mi-a zis ca invata limba romana. Eu nu l-am crezut si i-am zis: „Hai sa ne inscriem voluntari, ca sa luptam pentru „statalitatea si independenta” Moldovei”. El a zis: hai. Asa ne-am luat de maini si ne-am dus la Cocieri”. Oleska tresare din amintiri: „Acolo, erau multi „statalisti”, dar si multi paduchi in transee. Nu aveam arme. Eu mi-am amintit de bunelul David si aruncam in Smirnov cu pietre. Iar cand am terminat de aruncat, Markusa m-a chemat pe secret si a zis ca Igari Nikalaevici Smirnov are nevoie de statutu’ juridic. Imediat am sunat la Moscova si ne-au trimis doua kilograme de statute. Asa, eu cu Markusa, am adus pacea pe pamantul „statalitatii moldovenesti”.

Markusa isi aminteste cu groaza: „Cat eu intaream statalitatea cu Smirnov, stiti lui Oleska ce i-a trecut prin cap? Iaca asa un patron…” - si arata cu mainile in parti. „I l-am scos. Pentru asta, prizidentu m-a decorat odata cu cei decorati pentru slujba din 7 aprilie 2009”. Si la EU TV - un thriller despre lupta pentru statalitate. Iata-l pe Iurca Rosca cu capul bagat in borta tricolorului si aratandu-i, femeieste, fundul lui Vorona. La care Vorona exclama: „Iaca, Iura ista-i barbat adevarat!”. Cubreacov da foc comitetului comsomolist, unde era sef in tinerete, si coace la flacara pop-corn in grafie latina. Pe fundal se aude cantecul „Treceti, batalioane romane, Carpatii” si se vede cum Grisa Pitrenku ii primeste pe romanii basarabeni in randurile comsomolului. Toti rad fericiti. Asteapta sa fie primit si Stepan Saakareanu.
 

La N4 ruleaza neanuntat documentarul „Nahren s pleaja”. Un serial de regizorul Tolea Papsoi despre evenimentele din 7 aprilie. Tolea aduna lemne din padure, iar corespondentul il intreaba pluralist: „Ce sa faci cu lemnele, Tolea?”. La care acesta raspunde in soapta: „Resetnicu mi-a telefonat ca sefu’ vrea sa faca „saslac” pe pragul parlamentului”. Canta pasarelile. Dupa atata lupta pentru „statalitate”, Masa, Zina, Vova, Vasea, Iura, Jenea Tikaciuk si Ivan Ivanovici Bodiul se zbenguie fericiti in poienita. E soare si bine. Rochitele sar in sus, pantalonasii - la fel. La un moment dat, se aude un vuiet antistatalist: „Jos comunistii! Jos comunistii!”. „Da parca noi suntem comunisti?”, se enerveaza Oleska si cauta repede portofelul…