Presupunând că aceste ştiri (despre o nouă cerere a Rusiei în privința Basarabiei) s-ar confirma, am exprima guvernului dorinţa ca, intrând în
asemenea tratări, să pună la cale un aranjament care să ia în seamă nu numai interesele ţării noastre, ci şi onoarea ei, şi aşteptăm, după o
eventuală învoire cu Rusia, că şi opoziţia noastră va înceta cu tactica, puţin îndemânatică, de până acuma, de a împunge şi irita guvernul prin
interpelaţii necontenite. Poate că pentru cazul nostru se potriveşte exemplul micului stat al Belgiei, care, în anul 1870, se afla într-o poziţie atât de grea, dar a cărui opoziţie din Cameră, judecând drept greutatea crizei, se abţinu cu totul de la orice amestec în politica externă, punând astfel binele ţării mai presus de orice ură de partid. Noi, din contra, avem din nefericire trista convingere că fără de purtarea lipsită de tact a opoziţiei noastre, care în şedinţa vestită a Camerei de la 26 februarie l-a silit pe minister să rupă tratările cu Rusia, pentru ca îndată după ivirea conflictului să atace mereu pe minister tocmai pentru îndeplinirea acestei dorinţe a opoziţiei, fără acea purtare lipsită de tact zicem, relaţiile noastre cu Rusia n-ar fi luat niciodată un caracter atât de acut duşmănesc, şi dorim ca acuma, pe cât mai e vreme, să se imite exemplul naţiei belgiene.
Vestita şedinţă de la 26 februarie – să ne dea voie confraţii noştri să le spunem – s-a petrecut într-o Cameră în care opoziţia n-a deschis gura, ci a tăcut ca peştele – pentru că e prea puţin numeroasă.
Guvernul însuşi şi-a comandat interpelantul în persoana dlui V. A. Urechia, recte Popovici, şi după aceea a dus-o strună până ce i-o veni gustul să se scalde în alte ape.
Opoziţia adevărată, care s-a luptat foarte serios contra tendinţelor Rusiei şi va lupta şi de acum înainte, n-a întrebuinţat niciodată contra puternicului vecin expresiile de care foiesc tocmai gazetele guvernamentale. Opoziţia a fost rezervată în cuvinte şi puternică în argumente, presa guvernamentală a fost puternică în fraze şi vorbe late şi slabă în argumente.
Noi pe oamenii de la guvern nu-i credem pe atât de răi patrioţi, pe cât sunt de uşori, nu pe atât de uşori pe cât sunt de meschini şi nu pe atât de meschini pe cât sunt de laşi. Ştim foarte bine că au avut nevoie de glasul opoziţiei pentru a zice nu în această cauză şi i 1-am dat pentru că singuri erau prea laşi pentru a se rosti. Cu un cuvânt laşitatea e cea dintâi, patriotismul cea din urmă calitate a acestor oameni, care se înţelege că e bine să rămână la guvern, pentru ca opoziţia adevărată (nu comandată), să nu fie silită a lua pe umerii ei o sarcină, pe care tocmai guvernul a creat-o prin inepţia lui şi care azi întrece puterile oamenilor care se respectă, căci acei care au creat această situaţiune au abuzat de dânsa, pentru ca în opoziţie, combătând urmările faptelor lor proprii, să facă peste putinţă orice acţiune înţeleaptă şi energică.
Mihai Eminescu
16 aprilie 1878
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
