Vineri, am publicat prima parte a acestui material, în care relatam despre procurorii şi ofiţerii de urmărire penală implicaţi în „dosarul ambulanţelor”, dar şi despre nedumerirea lui Serafim Urecheanu în legătură cu faptul că procurorii care l-au hărţuit pe timpul guvernării comuniste au fost avansaţi în funcţii după schimbarea Puterii la Chişinău. Şi asta în pofida faptului că tot săptămâna trecută prim-vicepreşedintele Parlamentului a recunoscut public că AMN l-a propus pe Zubco ca şef al Procuraturii Generale (PG). La rândul său, Valeriu Zubco îl contrazice pe Urecheanu, sugerându-i că, de vrea scuze, trebuie să scrie cerere…

„L-am rugat pe Zubco să-l trimită pe Tumuruc la judecată”

„Dosarul ambulanţelor” a luat o nouă întorsătură în luna mai 2006, când Curtea Supremă de Justiţie (CSJ) a declarat nule acţiunile de urmărire penală contra liderului AMN şi a casat decizia Judecătoriei Râşcani din martie a aceluiaşi an, care le dădea procurorilor undă verde în acest „măcel”. Hotărârea CSJ a fost lăsată în vigoare şi de Plenul Curţii - cel mai înalt for în jurisprudenţă. În mod normal, în asemenea cazuri, Judecătoria Centru (unde se afla „dosarul ambulanţelor”) ar fi trebuit să sisteze cauza fără întârziere, deoarece nu mai exista niciun învinuit. Dar şi de data asta se vede că justiţia, dirijată de regimul comunist, a făcut abstracţie de lege. Procesul s-a tergiversat încă trei ani - până în 2009 când, în sfârşit, Serafim Urecheanu a fost declarat nevinovat, fiind achitat de toate instanţele naţionale.

În toţi aceşti ani, cinci la număr, Urecheanu a trăit în suspans. Apropiaţii săi ne spun că, fiind foarte stresat, deseori trebuia să i se administreze perfuzii... Un an de zile a fost învinuit fără să ştie de ce, iar procurorii l-au tratat mai dihai decât pe un infractor. Ţinte ale acestei răfuieli au ajuns să fie şi alţi oameni fără vină, între care şi ex-secretarul Consiliului municipal Chişinău (CMC), Vladimir Şarban, care a stat la închisoare unsprezece luni. Deşi Urecheanu a fost achitat pe timpul fostei guvernări, dosarul Şarban s-a încheiat... la 1 martie 2010, în timpul guvernării AIE, după ce şi CEDO i-a dat dreptate. „Mă acuzau că aş fi falsificat decizia CMC, care prevedea abilitarea lui Urecheanu pentru semnarea contractului de achiziţionare a ambulanţelor. Erau aberaţii şi eu îl imploram pe procurorul Marcel Tumuruc să-mi arate concret ce am falsificat, dar el umbla cu şmecherii. Deja erau ai noştri la putere, dar el nu mai venea la judecată. Şi atunci l-am rugat pe dl Zubco să-l trimită pe Tumuruc la şedinţe. Nu vreau să fie pedepsiţi cei care au fost contra mea, dar cei care au încălcat legea. Doar reţinerea mea a fost absolut ilegală. Se spunea că există martori care au indicat că eu aş fi vinovatul. Dar şi instanţa naţională, şi CEDO au constatat că aceşti martori nu există. Credeam că se va autosesiza cineva, căci Procuratura e obligată să aducă scuze publice atunci când o persoană e achitată. Dar toţi tac. Iar cei care şi-au bătut joc de noi şi au sfidat legea astăzi sunt avansaţi în funcţii. Aceasta ne va costa scump”, este de părere Şarban.

Procurorii o fac pe niznaiul

Dintre procurorii implicaţi în „dosarul ambulanţelor”, au rămas astăzi în funcţie Alexandru Bernaz şi Lilian Cociu. Despre Igor Popa se vorbeşte că degrabă ar putea ajunge procuror cu misiuni speciale, dar să admitem că acestea sunt doar bârfe. În schimb, Mihai Cojocaru, pe atunci şef de secţie la CCCEC, acum e şef al Direcţiei urmărire penală în aceeaşi instituţie. Iar Nicolae Chitoroagă, promovat insistent pe timpuri de Gurbulea, a bătut toate recordurile - astăzi el ocupă două dintre cele mai importante funcţii la PG - e şeful Colegiului Disciplinar al Procurorilor şi al Direcţiei conducere a urmăririi penale. La rândul său, Marcel Tumuruc e şef interimar la Procuratura Anticorupţie şi ar putea conduce în curând această instituţie. Am încercat să-i întrebăm pe unii dintre aceştia dacă Urecheanu a avut vreo vină în „dosarul ambulanţelor” sau a fost victima unei hărţuieli politice.

Tumuruc ne-a cerut întrebările în scris, dar încă nu ne-a răspuns. Cociu ne-a spus că nu ţine minte nimic, că nu cunoaşte dosarul şi ne-a sugerat să-l întrebăm pe Bernaz. Acesta ne-a răspuns scurt: „Cunoaşteţi sentinţele instanţei pe acest caz. Atât pot să vă spun. Eu mi-am expus părerea în cadrul şedinţei de judecată”. (Oare să creadă el şi azi că Urecheanu e un şarlatan?..) La fel de rezervat e şi Gurbulea. Solicitat să ne explice dacă a executat o comandă politică în cazul Urecheanu, fostul procuror general a afirmat: „Noi am soluţionat latura juridică. Ne-am expus în dosar, unde am prezentat învinuirea, că dl Urecheanu a plătit nejustificat trei milioane de lei. Nu-s politolog, ca să mă expun despre latura politică şi nu am ce comenta”. Şi Nicolae Chitoroagă s-a eschivat să ne dea un răspuns clar, sfătuindu-ne să ne adresăm la CCCEC sau în judecată... „Nu pot să dau apreciere deciziilor instanţei. E o chestiune care e lege”, a adăugat el. Întrebat dacă nu-şi va cere scuze de la Urecheanu, Chitoroagă a adăugat: „Eu nu pot să mă expun. Cu asta trebuie să se ocupe conducerea PG”. La rândul său, Balaban o face pe mortul în păpuşoi: „Nu-s la curent în detalii cu „dosarul ambulanţelor”. Eu doar am prezentat demersul de ridicare a imunităţii dlui Urecheanu. N-am avut dreptul să mă implic în urmărirea penală, n-am ţinut dosarul în mână”. Totodată, în mod inexplicabil, Balaban îi acuză astăzi pe foştii săi subalterni: „Dacă încălcările comise de procurori au fost stabilite în instanţă, e nevoie de o anchetă internă. E vorba de neprofesionalism sau de o acţiune intenţionată - una din două”. Şi aşa cum toate degetele arată spre Zubco - procurorul general propus de către Urecheanu -, i-am solicitat şi lui părerea. „Din partea dlui Urecheanu nu a fost depusă o cerere, ca să ne cerem scuze. Dacă ar scrie-o, nu ar fi nicio problemă. Cât ţine de avansări, asta nu depinde de mine. Noi organizăm concursuri. Dacă Chitoroagă a câştigat concursul, nu pot să-i interzic. Asta e”, a menţionat procurorul general. Asta e. „Urecheanu nu poate să nu-şi cunoască eroii şi călăii”, crede Mihai Ciobanu.

„Dacă vrem să construim un stat de drept, nu e corect să ne răfuim cu cei care au luptat contra noastră, dar, totuşi, procurorul general trebuie să-şi cunoască obligaţiunile. Altminteri, ne întoarcem înapoi. Şi atunci de ce am mai luptat pentru schimbare?”, se întreabă şi Urecheanu. Iar noi ne întrebăm aşa: dacă procurorii care au intentat dosare la comandă s-au schimbat imediat la faţă şi îşi caută liniştiţi de treabă, ce se va întâmpla în cazul în care comuniştii vor reveni la putere? Imaginaţi-vă noua metamorfoză şi consecinţele ei. Teribilă imagine...