(Analiză) Cine se teme de revoluţia din Egipt?

Orice nu s-ar spune, cele mai importante consecinţele ale revoluţiei din Egipt vor apărea cu timpul. Ţări din toată lumea se întreabă în glas, ce ar însemna răscoalele din Orientul Mijlociu pentru viitorul lor. Unele dintre ele, în mod special. Iată zece oameni (din afara Egiptului şi Tunisiei) care sunt cei mai tulburaţi de evenimentele săptămânii trecute:

10. Xi Jinping

Vicepreşedintele Chinei şi succesorul preşedintelui actual, Hu Jintao, este un „prinţişor” care a condus mişcări revoluţionare în numeroase provincii, pentru a-şi asigura puterea în stat. Privind spre Egipt, el se întreabă dacă evenimentele de acolo vor avea consecinţe nefaste pentru el. Siguranţa lui Xi Jinping s-a clătinat, pentru că nu mai este convins dacă va fi noul conducător al Chinei, sau se va lovi de un val de rezistenţe din partea populaţiei Chineze, pentru care demonstraţiile stradale sunt lucruri obişnute.

9. Than Shwe

Liderul grupului cu numele neoficial „SLORC”, a anunţat de curând că nu îşi doreşte preşedinţia în Myanmar. Însă, aşteaptă să rămână în joc. Acesta nu se avântă spre cea mai înaltă poziţie din stat pentru că se teme să nu-i fie descoperite afacerile negre, după cum speculează unii, sau evită să aspire la putere într-o ţară unde avântul democratic este pe cale să ia amploare, aşa încât i-ar răsturna regimul dictatorial.

8. Asif Ali Zardari

Preşedintele Pakistanului nu poate fi clasat în lista dictatorilor, ca şi alţi omologi de ai săi. Mai degrabă el este într-atât de slab, încât orice tulburare pe străzi îi trezeşte temerea că aceasta ar putea duce la sfîrşitul conducerii sale. Este adevărat, la moment el deţine puterea în armată, însă oricine îl susţine, are un plan B şi este gata de trădare.

7. Bashar Assad

Preşedintele Siriei a venit la putere în vechea manieră – a moştenit-o de la tatăl său. Privind în jurul său, el ar trebui să se întrebe dacă puterea ar putea lucra împotriva lui, mai ales acum, când opoziţia îşi doreşte să facă „Vinerea furiei” în Damasc, după modelul protestatarilor din Egipt şi Tunisia.

6. Muammar al-Quadafi

Quadafi este un alt lider revoluţionar, care nu este nici pe departe admiratorul lui Julian Assange, fondatorul Wikileaks. În paginile site-ului divulgator au fost găsite unele probe care induc ideia că Quadafi ar putea aduce furtuna care a început în Africa de Nord şi în Maghreb, însă înr-o altă formă. Revoluţia ar putea însemna assceniunea lui la putere.

5. Regele Abdullah

Regele Arabiei Saudite, Abdulahh este foarte bătrân şi foarte bogat. S-ar părea că ambii factori ar aduce un oarecare câştig de pe urma situaţiei curente în Egipt. Însă cu mărirea familiei regale până la câteva mii, mulţi se întreabă dacă cel care va veni la conducere în locul regelui nu va cauza anumite tulburări, accelerate de revoluţia din Cairo şi Tunis.

4. Mahmoud Ahmadijenad

Cu o populaţie dornică de reforme, o tradiţie naţională a răscoalelor şi cu un guvern divizat, în care el  nu deţine neapărat suportul tuturor puterilor, revoluţionarul Mahmoud Ahmadijenad nu poate face nimic decât să se întrebe când revoluţia dezlănţuită în Africa de Nord, va răbufni şi în Teheran.

3. Ali Abdullah Saleh

Saleh a renunţat deja la aspiraţiile spre încă un mandat prezidenţial, în Yemen, pe care îl conduce din 1978. Yemenul a văzut deja marşuri stradale, iar în ţară bântuie zeci de organizaţii teroriste, precum al Qaeda, care tind să-şi exprime nemulţumirile mult mai „original” decât simpla ridicare a steguleţelor şi afişelor pe străzi.

2. Regele Abdullah al Iordaniei

Regele Abdulah, deasemena, a întreprins acţiuni care au născut întrebări despre cât de mult va mai sta la tron o famile de minorităţi, „împinsă” în acest teritoriu de Britania post imperială. Situaţia externă a Iordaniei nu este de invidiat, speriată de politica palestiniană în vest şi de cea Iraqiană în est, Iordania este următoarea ţară după Egipt, în care preferinţele pentru o schimbare şi nesiguranţa implicărilor sale, produc o produc o anxietate totală în societate.

1. Bibi Netanyahu

Premierul israelean, are cel mai mult de suferit de pe urma evenimentelor din ultima vreme, iar cursul democratic pe care l-a luat statul său nu îl va ajuta în situaţia creată. Tulburările din Egipt pun în pericol pacea între Israel şi Egipt. Pe deasupra, din cauza riscului revoltelor în Iordania şi modul în care acestea au sustras atenţia de la programul nuclear din Iran, Netanyahu are de a face cu o schimbare a poziţiei strategice, adoptate de ţara sa până în pezent. În acest context, o ţară democratică, înconjurată de regimuri dictatoriale, se află într-un pericol strident, care îi poate afecta direct viitorul.

După foreignpolicy.com