Prima mare eroare de calcul politic al Alianţei a fost aceea că unii lideri ai acesteia au început să-i îngroape pe comunişti înainte de vreme. În timp ce comuniştii îşi făceau profesionist meseria, „bătând la metru pătrat”, adică lucrând individual cu electoratul lor, liderii Alianţei împărţeau pomeni de sufletul celor, chipurile, răposaţi. Subestimarea PCRM, dublată de o campanie proprie anemică şi neconvingătoare, au adus Alianţa în faţa unui ruşinos faliment politic şi moral: procentul participării cetăţenilor la referendum este o victorie incontestabilă a comuniştilor. Astfel, în loc să explice populaţiei raţiunea schimbării articolului 78 din Constituţie partidele şi-au făcut publicitate liderilor aspiranţi la funcţia de preşedinte.
.jpg)
A doua mare greşeală a Alianţei a fost refuzul de a constitui un staf electoral comun, precum se preconiza iniţial. Fără nicio explicaţie plauzibilă, brusc, peste noapte, venind de la Bruxelles, liderul PLDM face în aeroportul de la Chişinău o declaraţie potrivit căreia nu este necesar un staf comun al Alianţei. O declaraţie cu totul bizară când te gândeşti că un staf comun ar fi însemnat maximum de eficienţă cu resurse minime. Renunţarea la un staf comun a fost de fapt startul campaniei mizerabile a reglării de conturi între liderii Alianţei, situaţie care nicidecum nu putea servi drept imbold suplimentar pentru participarea activă la referendum.
A treia mare greşeală a Alianţei a fost credinţa naivă că odată ce toate sondajele vorbesc despre dorinţa moldovenilor de a-şi alege în mod direct preşedintele înseamnă că nu mai e cazul organizării unei campanii electorale serioase, masive şi dinamice. S-a văzut că nu întotdeauna para mălăiaţă cade în gura lui Nătăfleaţă. Organizarea a lehamite a campaniei pro-referendum, în condiţiile unei campanii anti-referendum extrem de violente organizată de comunişti, nu putea să se termine altfel decât aşa cum s-a terminat. Uneori se crea senzaţia că nu numai comuniştii, dar şi unele componente ale Alianţei boicotează referendumul.
O contribuţie aparte la prăbuşirea referendumului a avut-o, fără doar şi poate, şi aşa-zisa campanie „antimafie” care a picurat în sufletul electoratului otrava dezgustului faţă de elita politică de la guvernare. Să se reţină: de data aceasta nu e vorba de indiferenţa alegătorilor, ci de dezgustul lor.
Rezultatele referendumului sunt o lecţie dură dată Alianţei; anul trecut Alianţa a câştigat alegerile pentru că a mers ca o singură entitate politică. Dacă anul acesta în alegerile ce urmează să fie organizate, Alianţa nu va merge ca o singură forţă politică, cu un singur candidat, alegerile vor avea soarta referendumului. Chiar dacă, în ultimul moment, referendumul va fi „salvat” şi validat datele problemei nu se schimbă.
(5 septembrie 2010, ora 21.30)
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
