Astăzi 18 Februarie 2018, Duminică - Ultima actualizare la ora 12:35
Abonamente

Opinii & Editoriale 20 Octombrie 2013, ora 09:00    Din editia print

Marime Font

Mărturisire

În zilele noastre numărul necredincioșilor este mare, iar credința noastră e văzută ca o slăbiciune. Ni se spune că să crezi în Iisus Hristos e un semn de frică și de slăbiciune. Dar, de fapt, slăbiciunea e a necredincioșilor. 

a

 

 
 
Chişinău
Hânceşti
Tiraspol
Chişinău 40 Hânceşti 39 Tiraspol 39
 

Fiindcă, vă întreb, ce este mai ușor: a crede în ceva ce nu ai văzut sau a nu crede în ceva ce nu ai văzut. E mai simplu să nu crezi și să îți trăiești viața fără frica judecății ce va veni. Însă nebunia acestor oameni e asta: ei spun că un copac există, fiindcă îl văd și îl ating; cred în existența unui om, fiindcă stă și bea cu ei la masă. Ori nu este aceasta o nebunie mai mare? Fiindcă copacul sau omul pentru care ei garantează, azi e, și mâine nu e. Toate lucrurile pe care le putem garanta, sunt azi și mâine nu sunt. 

Iar lumea merge într-o direcție atât de ciudată încât de multe ori nu știm cum să reacționăm. Mâncăm din aceeași farfurie cu oamenii care își bat joc de creștini. Lucrăm lângă oameni care fac bancuri pe seama Bibliei. Stăm sub același acoperiș cu oamenii care îți interzic, în numele discriminării, să îi oprești din tot felul de discursuri deviate, dar dacă vrei să îți mărturisești credința, pentru tine nu există o lege care să te apere, din contră, ești acuzat de prozelitism. Scoaterea icoanelor din locurile publice. Citisem nu demult pe internet despre o fetiță din Franța care a fost exmatriculată de la școală, fiindcă le-a dat colegilor cadouri de Sfântul Nicolae. Gestul ei a fost considerat unul de propagandă religioasă.



În această lume nebună trebuie și suntem datori să spunem cu orice prilej că Iisus Hristos e Domnul și Dumnezeul nostru. Să avem curajul de a ne ridica de la masa la care numele lui Iisus e luat în râs. De a le cere oamenilor să ne respecte credința. Să purtăm o cruce la gât sau o metanie la mână, ca oamenii să știe că suntem creștini ortodocși. Să ne facem semnul crucii când trecem pe lângă biserică. Nu putem trece pe lângă o biserică ca pe lângă un gard, dacă noi credem că e casa lui Dumnezeu. Oare trece cineva pe lângă casa părinților fără să le dea binețe? Așa cum salutăm în stradă un om pe care îl cunoaștem, tot așa trebuie să ne arătăm respectul pentru casa lui Dumnezeu.

Și să ținem minte că dacă ne ascundem credința, ea nu va intra în categoria acelor lucruri ascunse ce se vor da pe față, ci vom fi noi înșine în aluatul fariseilor, dovedindu-ne fățărnicia, fiindcă în același capitol din Evanghelia după Luca, de care vorbeam săptămâna trecută, Iisus spune: „Și zic vouă: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, şi Fiul Omului va mărturisi pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea îngerilor lui Dumnezeu.” (12; 8-9).

Un articol de: Moni Stănilă Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi


Editorial 14 Februarie 2018, de Moni Stănilă

Credința și minunile (III)

Legătura dintre vindecare și credință este una foarte puternică, dar are loc în plan spiritual. Credința vie și lucrătoare duce la vindecarea sufletului nostru, la sănătatea duhovnicească. Nu întotdeauna și la cea trupească, cum ne place să credem.

() Citeşte tot articolul

Constantin Tănase 14 Februarie 2018, de Constantin Tănase

„Azilul singuraticilor”, fragment din cartea „Groapa cu lei”, 2014

Există un paradox, care doar aparent e paradox: omul, fiind sută la sută ființă socială, care „înnebunește” în singurătate în aceeași măsură în care are nevoie de parteneri sociali. Cândva eram și eu înclinat să cred că singurătatea e apanajul,...

() Citeşte tot articolul

Editorial 14 Februarie 2018, de Moni Stănilă

Accesul la literatură

Întotdeauna mi s-a părut nedrept că literatura își croiește mai greu drumul prin lume decât arta plastică, pentru că – spre deosebire de cea din urmă – are nevoie de traducere. Și cu cât e mai săracă țara, cu atât mai puține sunt căile de acces la literatura...

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Februarie 2018, de George Simion

Igor cel Fără de Țară

Chiar în aceste zile și în săptămânile și lunile, care vor urma, R. Moldova se unește cu România, comună cu comună, localitate cu localitate, om cu om. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 13 Februarie 2018, de Răzvan Munteanu

(I)logica rusă

Tensiunile dintre NATO și SUA, pe de-o parte, și Federația Rusă, pe cealaltă parte, ating, din păcate, cote din ce în ce mai ridicate, fiind evident că asistăm la cea mai rece relație pe axa Washington-Moscova, de după căderea Zidului Berlinului.

() Citeşte tot articolul

Actualitate 22 Decembrie 2017, de Marin Basarab

Domnule Jereghi, ne așteptam să turnați filme, nu să vă turnați colegii

„Noi îl mustrăm întotdeauna pe tovarășul Stalin, și da, cu siguranță o merită. Însă eu vreau să întreb – cine a scris 4 milioane de denunțuri?” (Serghei Dovlatov)

() Citeşte tot articolul

Editorial 18 Decembrie 2017, de Octavian Țâcu

Dosarul Centenarului (V): Sfatul Țării în polemica dintre Ioan Pelivan și Pavel Miliukov

Spuneam în articolul precedent dedicat problemei legitimității Sfatului Țării la Conferința de Pace de la Paris (1919), că unul din cei mai importanți și înflăcărați apărători ai intereselor Basarabiei a fost Ion Pelivan.  

() Citeşte tot articolul


 

 



Cele mai citite articole Timpul.md