Putin ca fantomÄ a istoriei
Cum trÄiČi acest nou episod al istoriei, invazia Rusiei în Ucraina?
EmoČional vorbind, îl trÄiesc cu furie, cu indignare, cu stupefacČie continuÄ în faČa a ce poate naČte natura umanÄ Či cu senzaČia sufocantÄ de solidaritate neputincioasÄ. Dar Či cu scârbÄ prelungitÄ faČÄ de comunism – cÄci tot ce se petrece acum în Rusia e expresia unei istorii care vine de departe: în fruntea statului a ajuns un individ care, s-a spus, este dotat cu „ADN-ul KGB-istului”.
Ernst Jünger are în Jurnale pariziene o formidabilÄ expresie despre Hitler: „Či-au dichisit târfa, ca sÄ ia chipul adevÄrului”. Asta, în termeni filozofici, se numeČte „minciunÄ ontologicÄ”: ceva real trece drept altceva decât este în mod real. DacÄ un mÄgar, de pildÄ, care ar începe sÄ ragÄ, ar fi aplaudat de toatÄ lumea ca mare tenor, mÄgarul ar deveni o minciunÄ ontologicÄ. DacÄ toatÄ lumea laudÄ hainele împÄratului gol, împÄratul gol devine o minciunÄ ontologicÄ.
Gabriel Liiceanu
DacÄ un criminal e primit la toate curČile Europei Či e aplaudat ca agent al democraČiei, el devine o minciunÄ ontologicÄ. Putin e acest personaj de gang remachiat Či scos din culise, e fantoma istoriei care revine, le revenant, „cel ce se întoarce din morČi”, cadavrul reanimat care aruncÄ bombe, lanseazÄ rachete Či ucide strigând cÄ e patriot. El e efectiv decupat dintr-un film cu zombie Či tocmai absurdul existenČei lui ne ia prin surprindere Či ne îngrozeČte.
Care sunt germenii, condiČiile de posibilitate ale regimului autocrat din Rusia? Cum e posibil, în alte cuvinte, un lider ca Vladimir Putin?
O sÄ vÄ mire poate ce spun. Ceea ce se întâmplÄ acum are la bazÄ o vinÄ istoricÄ generatÄ de o gafÄ ideologicÄ: Occidentul s-a ferit, dupÄ 1990, sÄ condamne comunismul, aČa cum condamnase nazismul.
DacÄ ar fi fÄcut-o, n-ar fi acceptat sÄ joace leapČa de-a democraČia cu un locotenent-colonel KGB ajuns preČedinte al Rusiei. Či, în general, sÄ aibÄ de-a face cu el, sÄ stea la aceeaČi masÄ cu el în G8 Či sÄ punÄ pe picioare afaceri cu el. DacÄ ar fi fÄcut analogia dintre nazism Či comunism ca monstruozitÄČi simetrice ale secolului XX, nu am fi ajuns aici.
La scurtÄ vreme dupÄ instalarea lui Putin în funcČia de preČedinte al FederaČiei Ruse, Monica Lovinescu scrie, pe 3 aprilie 2000, în Jurnalul sÄu:
„De ce am întârziat sÄ notez cÄ Rusia are un nou ĹŁar, pe Putin? (…) A dobândit victoria nu doar prin falsificÄri de urne, nu numai cu sprijinul lui ElĹŁîn, ci mai ales flatând Ĺovinismul rus în rÄzboiul din Cecenia, unde, ca de fiecare datÄ când are mâinile libere, Armata RoĹie violeazÄ, tortureazÄ, ucide pe civili. S-a deschis în Cecenia un lagÄr, în principiu pentru a filtra pe teroriĹti, în fapt, pentru a supune pe toĹŁi, de la copii la bÄtrâni, unor torturi inimaginabile.
Spion de rangul doi al KGB-ului, format de Andropov, mâncÄtorul de disidenĹŁi, Putin, deĹi este criticat în unele publicaĹŁii mai lucide ale stângii, cum ar fi Le Nouvel Observateur, nu are de înfruntat obiecĹŁii majore. SÄ ne închipuim, la 10 ani de la dispariĹŁia lui Hitler, un cadru al Gestapo-ului ca lider al Germaniei în curs de democratizare. Nu-i aĹa cÄ nu se poate? E greu de înĹŁeles, încât îĹŁi vine sÄ taci din simplu, iremediabil Ĺi profund dezgust“.
Ei bine, dacÄ Occidentul n-ar fi refuzat sÄ-l citeascÄ în aceastÄ cheie pe Putin, dacÄ ar fi Činut cont, cu vorbele lui Geremek, cÄ e nevoie de „unificarea memoriei europene”, dacÄ ne-ar fi lÄsat sÄ ne reculegem la nivel planetar în faČa victimelor comunismului, aČa cum ne-am recules în faČa victimelor nazismului, atunci nu i-ar mai fi fÄcut lui Putin creditul cÄ a venit la putere ca sÄ punÄ Rusia pe calea modernizÄrii Či a democraČiei.
Ce putea ieČi din recuzita unui fost ofiČer KGB, altceva decât se afla în ea? AdicÄ: obsesia (kaghebistÄ) a complotului universal anti-rusesc, propaganda menitÄ sÄ facÄ Occidentul sÄ-Či recuze propriile valori, tehnica seducČiei Či a manipulÄrii (Putin cântând „Blueberry Hills” de faČÄ cu staruri ale Hollywood-ului care-l aplaudÄ frenetic), minciuna, corupČia, cinismul, trusa cu otrÄvuri, cultul forČei, violenČei Či urii, voluptatea de a înjosi, comportamentul prÄdÄtorului.
Da, dar Putin aparČine, iatÄ, vremurilor noastre.
Nu, nu e din vremurile noastre. Tocmai Ästa e motivul stupefacČiei noastre.
Nimic din ce se vede când privim într-acolo nu e ce vrea sÄ parÄ. ComparatÄ cu societÄČile civilizate ale lumii, Rusia lui Putin e o societate divergentÄ, „prepoliticÄ” (Françoise Thom).
Igor Iurghens, consilier al preČedintelui Medvedev, a spus la un moment dat: „RuČii sunt foarte arhaici. (…) Noi nu suntem cetÄČeni, ci mai degrabÄ un soi de trib”.
Într-adevÄr, partidele politice, alegerile Či Parlamentul sunt acolo o butaforie. Puterea în Rusia nu e altceva decât cultul guvernÄrii despotice cu rÄdÄcinile adânc înfipte în tradiČia locului.
Occidentul a sperat (din inocenČÄ? sau închizând ochii?) în anul 2000, când Putin a devenit preČedinte al FederaČiei Ruse, cÄ Rusia va fi împinsÄ pe calea pe care, mÄcar prin elite, a visat de câteva ori în istorie sÄ intre; Occidentul a sperat în mod naiv cÄ Putin va alege pentru Čara lui exact ce ura mai mult Či ce i-a învÄČat Či pe o parte din concetÄČenii lui sÄ urascÄ: modelul european.
Cei mai importanČi sovietologi au observat deja de ani buni (Françoise Thom, în primul rând, în remarcabila ei carte tradusÄ în românÄ cu titlul Putin Či putinismul) cÄ substratul social al Rusiei nu-i permitea acesteia tranziČia, evoluČia cÄtre o societate cu adevÄrat modernÄ. Când patinezi, trebuie sÄ ai sub picioare gheaČÄ, nu pietriČ.
În clipa de faČÄ, Rusia este o societate organizatÄ politic nu pe partide, ci pe clanuri care erodeazÄ serviciile Či instituČiile statului.
Putin n-a fÄcut decât sÄ consolideze aceastÄ structurÄ plurimafiotÄ, controlând-o Či arbitrând-o ca autocrat absolut. TranziČia lui Putin s-a fÄcut cÄtre o societate antidemocraticÄ împinsÄ la perfecČiune, bazatÄ pe cultul forČei Či pe repudierea ideii de libertate. „Când eČti puternic, spune un proverb rusesc, nu ai nevoie sÄ fii inteligent”. Este de ajuns sÄ ameninČi tot timpul. Ceea ce Putin Či face.
Putea fi prevÄzut unde va ajunge Vladimir Putin? Ce i-a scÄpat Occidentului?
Nu, Occidentul nu a prevÄzut cÄ el va ajunge chiar aici Či cÄ Rusia se va defini ca un stat terorist.
În schimb, a vÄzut la un moment dat, când era deja prea târziu, cÄ lucrurile au luat-o la vale Či cÄ nu se mai pot opri. Cum sÄ spun? Panta pe care au fost atraČi a devenit prea abruptÄ Či frânele nu au mai funcČionat.
S-au lÄsat momiČi de la un an la altul sÄ intre pe un drum pe care, dacÄ apuci, te rÄtÄceČti sau sfârČeČti lamentabil. N-au mai Čtiut cum sÄ iasÄ din cursa în care au intrat treptat: cursa cu petrol Či gaze ieftine, cu investiČii avantajoase în firme mixte, cu oligarhi cumpÄrând palate în marile capitale ale Europei Či vile pe Coasta de Azur, cu beizadelele primite la Oxford Či fÄcându-Či cumpÄrÄturile la Harrods, cu depozitele de miliarde deschise în marile bÄnci occidentale.
SancČiunile date acum organizeazÄ o retragere cÄznitÄ dintr-o fundÄturÄ, încearcÄ sÄ dreagÄ tot ce occidentalii au stricat din clipa în care Či-au ales, ca „partener solid Či credibil de afaceri”, cea mai coruptÄ ČarÄ a lumii.
Cum poate fi Putin oprit? Din interior: societatea civilÄ – are Rusia o masÄ criticÄ? –, oligarhii? Din exterior?
Nu e indicat sÄ pariezi pe viitorul istoriei, de vreme ce nimeni nu poate calcula cu imprevizibilul, cu infinitele incidenČe Či combinaČii ale evenimentelor. Tot ce pot sÄ spun este cÄ a alege ameninČarea ca armÄ favoritÄ este cea mai neinspiratÄ variantÄ de a face istorie.
Cu tot arsenalul lui nuclear, Putin nu locuieČte singur planetÄ Či e neinspirat sÄ ameninČi omenirea în întregul ei. Nu faci decât sÄ o solidarizezi.
https://spotmedia.ro
FiČi la curent cu ultimele noutÄČi. UrmÄreČte TIMPUL pe Google News Či Telegram!