Ziua internaţională de toleranţă zero faţă de mutilarea genitală a femeilor este marcată, anual, la data de 6 februarie

Concentrată iniţial în 30 de ţări din Africa şi Orientul Mijlociu, FGM este o problemă universală fiind practicată şi în câteva ţări din Asia şi America Latină. Totodată, practica FGM continuă în rândul populaţiei imigrante care locuieşte în Europa de Vest, America de Nord, Australia şi Noua Zeelandă.

La 20 decembrie 2012, Adunarea Generală a ONU a adoptat Rezoluţia A/RES/67/146, în care ”solicita statelor, sistemului Naţiunilor Unite, societăţii civile şi tuturor părţilor interesate să marcheze şi să respecte data de 6 februarie, ca Zi internaţională de toleranţă zero faţă de mutilarea genitală a femeilor, prin organizarea de campanii de sensibilizare şi măsuri concrete împotriva acestei practici”.

Adunarea Generală a ONU a adoptat 2014, Rezoluţia A/RES/69/150 – ”Intensificarea eforturilor globale pentru eliminarea mutilării genitale a femeilor”, prin care cerea membrilor săi să dezvolte, să susţină şi să pună în aplicare strategii complete pentru prevenirea mutilării genitale a femeilor (FGM), inclusiv formarea personalului medical, a asistenţilor sociali şi a liderilor religioşi ai comunităţilor pentru a se asigura că aceştia oferă servicii competente de susţinere şi îngrijire a femeilor şi fetelor care sunt expuse riscului FGM sau care au fost supuse acestei proceduri.

În 2015, prin Obiectivele Dezvoltării Durabile, respectiv al celui de-al cincilea obiectiv privind egalitatea de gen, punctul 5.3 Eliminarea tuturor practicilor vătămătoare, precum mariajele forţate ale copiilor şi mutilarea genitală a femeilor, s-a cerut eliminarea FGM până în 2030. Totodată, eliminarea acestei practici este cerută de numeroase organizaţii interguvernamentale, inclusiv de Uniunea Africană, Uniunea Europeană şi Organizaţia Cooperării Islamice, precum şi prin cele trei rezoluţii ale Adunării Generale a ONU.

Raportul ”Intensificarea eforturilor globale pentru eliminarea mutilării genitale a femeilor” elaborat în iulie 2018, de secretarul general al ONU, stipula că eforturile de a pune capăt acestor practici ar trebui să vizeze grupurile de femei şi fete care sunt cele mai expuse riscului, în special cele care se confruntă cu forme multiple de discriminare, inclusiv femeile refugiate şi imigrante, femeile care trăiesc în comunităţi rurale şi în zone îndepărtate. În mod similar, principiile universalităţii şi respectării drepturilor omului, care stau la baza Agendei 2030, mandatează părţile interesate să abordeze mutilarea genitală a femeilor, indiferent de circumstanţele individuale, de normele culturale şi sociale predominante sau de ţara de origine sau de destinaţie.

Fondul Naţiunilor Unite pentru Populaţie (UNFPA) şi UNICEF conduc cel mai amplu program de accelerare a procesului de renunţare la această practică care încalcă drepturile omului, notează www.unfpa.org. Programul comun UNFPA-UNICEF asupra FGM/C (Female Genital Mutilation and Cutting), lansat în 2008 şi implementat în 17 ţări africane, susţine, de asemenea, iniţiativele regionale şi globale. În acelaşi sens, Uniunea Europeană şi Organizaţia Naţiunilor Unite susţin un proiect comun pentru eliminarea tuturor formelor de violenţă împotriva femeilor şi fetelor – Iniţiativa Spotlight, între care se află violenţa sexuală şi de gen, dar şi practicile FGM.

De-a lungul anilor, parteneriatul UNFPA-UNICEF a înregistrat realizări semnificative. Mai mult de 3,3 milioane de fete şi femei susţinute prin acest program comun au beneficiat de servicii de protecţie şi îngrijire, iar 13 ţări au stabilit cadre legale pentru interzicerea FGM şi au stabilit prin bugetele naţionale programe de finanţare dedicate. AGERPRES/(Documentare – Irina Andreea Cristea; editor: Liviu Tatu)

Explicatie foto deschidere: O femeie priveşte o fotografie din cadrul expoziţiei "The 68 Million Girls at Risk" organizată cu prilejul Zilei internaţionale de toleranţă zero faţă de mutilarea genitală a femeilor, găzduită de sediul central al ONU din New York, la 6 februarie 2019.

agerpres.ro