Răspunsul pare a fi evident – DA, businessul este beneficiarul direct al politicienilor. Deşi cuvîntul „dacă” nu este cel mai potrivit pentru o analiză istorică, totuşi, dacă politica fiscală n-ar fi excesiv liberalizată prin taxa „zero”, atunci guvernele n-ar fi inventat tot felul de alte dări, penalizări, controale, care au lăsat businessul la discreţia funcţionarului corupt.
Dacă politica socială ar fi susţinută nu prin impozitarea businessului (angajatorului) prin aşa-numitele asigurări obligatorii, dar prin mecanisme clare de solidaritate: cei tineri îi ajută pe cei bătrîni; cei sănătoşi – pe cei bolnavi; cei bogaţi – pe cei săraci, atunci am avea mai puţini săraci. Astfel, sistemul nostru social va exploda în curînd de promisiuni şi lipsă de fonduri.
Şi, în sfîrşit, dacă politica în Moldova ar fi politică, am avea un sistem politic bazat pe partide cu valori, doctrine şi nu grupuri pe interese care văd în business doar sursă de jecmăneală.
Trebuie să recunoaştem că businessul are interese, este beneficiarul (victima) politicienilor şi ar trebui să poată să influenţeze politica. Numai că rămîne de văzut în ce formă. Una este cînd fiind transparent, deschis, încerci să-ţi exprimi punctul de vedere, inclusiv prin asocieri profesionale şi, de ce nu, finanţînd partide politice, şi societatea civilă. Şi cu totul altceva este să cumperi direct sau indirect politica, fie cu amănuntul, fie angro.
În acest caz, avem de a face cu fenomenul de oligarhie, în forma pe care au definit-o clasicii, o încrucişare între politicieni şi oameni de afaceri în detrimentul interesului public. Cel mai elocvent şi mai cunoscut exemplu este oligarhia rusă a anilor ’90 ai secolului trecut. Într-un interviu recent Anatoli Ciubais, autorul renumitelor licitaţii cu gaj (залоговые аукционы), explica împroprietărirea unui grup de persoane la preţ de nimic prin dorinţa de a-i capta pe oamenii de afaceri cu bani şi influenţă în media, în barca electorală a lui Boris Elţin. Ideea era simplă – dacă vin la putere comuniştii, pierdeţi tot ce v-am dat noi! A funcţionat. Numai că după alegeri oligarhii ruşi au vrut mai mult – să decidă politicile economice, să nominalizeze guvernul etc.
Culmea a fost cînd unii dintre ei au rîvnit la funcţii înalte în stat. Îmi amintesc de o discuţie cu Hodorkovski, exact cu o lună înainte de a fi arestat. Am discutat timp de zece minute despre afaceri şi ore în şir despre cum el, Hodorkovski, avea să schimbe Rusia. Dar, pentru asta avea nevoie să schimbe constituţia, sistemul politic, unde figura principală urma să devină prim-ministrul, post la care el rîvnea. Pentru asta a declanşat o amplă operaţiune de creare (cumpărare) a unei largi majorităţi în Dumă. Astfel, el a încălcat o regulă nescrisă, să nu joci pe cîmpul politicianului. Lucru care a fost extrem de dur sancţionat de Vladimir Putin. Consecinţele pentru afacerile lui sînt bine cunoscute.
Această lecţie trebuie învăţată bine şi în Moldova. Unii oameni de afaceri au preferat să facă un pas în faţă, bătătorind toloaca politică, transformîndu-se, astfel, din simpatizanţi şi sponsori în actori publici. Nimeni nu mă poate convinge că au facut-o doar de dragul de ţară. Afilierea cu activitatea politică pentru oamenii de afaceri şi invers creează mari probleme de credibilitate, iar mai devreme sau mai tîrziu vin şi sancţionările.
Într-o discuţie recentă cu un lider politic din Moldova, i-am reproşat dependenţa prea mare de sponsori, la care el mi-a răspuns că implicarea activă a sponsorilor în politică îi ţine alături. Astfel, ei nu se duc la concurenţi, ce ar fi şi mai rău pentru democraţie. Aţi reţinut? Exact ca la Ciubais. Numai că oamenii de afaceri trebuie să ţină minte ce s-a întîmplat cu cei care au crezut prea mult în propriile puteri de a schimba lumea şi de a deveni lideri în mariajul politic.
Sursa: profit.md
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
