Astăzi 26 Septembrie 2018, Miercuri - Ultima actualizare la ora 13:13
Abonamente

 
 

Interviu 11 Iulie 2015, ora 09:50    Din editia print

Actorul Sergiu Voloc: „Gata! Eu nu mai iubesc nici un firicel de iarbă din Moldova!”

Marime Font

Săptămâna trecută, actorul Sergiu Voloc a fost condamnat la 2 ani de închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu suspendarea executării pedepsei cu închisoarea pe un termen de patru ani. 

Actorul are și interdicția de a părăsi RM până la intrarea în vigoare a sentinţei. Astfel, magistrata Ludmila Holevițcaia de la Judecătoria Râșcani, mun. Chişinău, i-a aplicat lui Voloc pedeapsa maximă pentru huliganism, după ce, în 2014, acesta a lovit cu pumnii în mai multe uși din incinta Curţii Supreme de Justiție (CSJ). În interviul de mai jos, Sergiu Voloc face dezvăluiri exclusive despre scopul protestului său neordinar de la CSJ, relatează despre vechile sale neînţelegeri cu poliţia, se dă cu părerea despre reforma în justiție și explică de ce nu-şi mai iubeşte ţara, din care vrea să plece pentru totdeauna.

„Îmi spuneau că mă vor azvârli în iazul de la Ghidighici”


- Sergiu, după ce ai fost condamnat, ai scris pe o rețea de socializare că ești vânat de poliţie încă din 2009. Este vorba despre evenimentele din 7 aprilie ale acelui an?
- Da, vânătoarea a început chiar în seara de 7 aprilie 2009, când am fost telefonat de o rudă de-a mea din poliție, care mi-a spus să fug imediat de la proteste și să mă ascund. El aflase că pe numele meu era deschis deja un dosar penal și că urma să fiu reținut. Atunci am avut noroc de Savatie Baștovoi, pe care l-am cunoscut în aceeaşi zi și care m-a ajutat să dispar. M-a dus în casa unui cunoscut de-al lui din Cantemir, unde nu era nimeni. M-a lăsat cu frigiderul plin și mi-a spus să nu ies deloc din casă. Peste vreo săptămână, am vorbit la telefon cu mama, care fusese informată că eu aș fi anunțat în căutare internațională. N-am ieșit din ascunziș vreme de o lună, până când am auzit la TV că Voronin i-a amnistiat pe toți protestatarii. M-am întors în Chișinău și, într-o seară, treceam pe lângă clădirea Guvernului, când am fost reținut. M-au dus la comisariatul de poliție Râșcani, unde îmi cereau să semnez nişte acte dintr-un dosar penal cu privire la huliganism cu tentativă de lovitură de stat. Am refuzat și ei au început să mă amenințe. Îmi spuneau că mă vor băga într-un sac și mă vor azvârli în iazul de la Ghidighici.

„Muream de foame, dar ei făceau haz de necaz”


- Cine-s polițiștii care te amenințau?
- Ei nu se prezentau sau își dădeau nume false, dar i-aș recunoaște și astăzi. Dacă ar fi început să ucidă cu picioarele în mine, nu exclud că aș fi semnat. Îmi era frică, dar nu le arătam acest lucru. Şi am observat că evitau să dea în mine. Se vede că erau mai atenți după ce europenii s-au autosesizat în privința torturii, la care erau supuși ceilalți tineri reținuți. Apoi m-au ținut flămând două zile în izolatorul lor, fără să-mi dea nici măcar un gât de apă. Acolo nu era nici pat, și tot acolo îmi făceam necesitățile fiziologice. Îmi băgau în celulă bețivi, diferiţi indivizi tatuați şi chiar monştri din lumea interlopă, presupun. Toţi mă provocau să semnez, dar eu intram cu ei în discuții și deveneam prieteni. În a treia zi, m-au dus la Judecătoria Râșcani. Urma să fiu reținut pe încă 15 zile, dar judecătorul I. I. Timofei mi-a spus că-mi reduce termenul până la cinci zile, pentru că m-a văzut într-o reclamă despre reduceri la călătoria cu microbuzul. Eu muream de foame, dar ei făceau haz de necaz. Pe urmă am ajuns la Comisariatul General de Poliție de pe Tighina 6, unde, în sfârșit, m-au hrănit puţin. Și au început să mă viziteze polițiști de la Râșcani, în civil, care-mi spuneau: „Măi, fii în rând cu lumea și dă o declarație video că îți pare rău pentru proteste și te eliberăm. Dacă nu, vei sta mai mult”. Am acceptat mai întâi de toate pentru a arăta lumii că sunt reținut, fiindcă Oleg Brega deja anunțase că sunt dispărut şi nimeni nu știa unde mă aflu. Astfel, am declarat că mă căiesc pentru proteste și-i mulțumesc lui Voronin pentru amnistie. Imediat cum m-au eliberat, m-am dus la două televiziuni și le-am demascat proiectul poliţiştilor. Am spus că cei care apar la NIT şi regretă că au protestat sunt constrânși s-o facă. De atunci au început intimidările asupra mea.

„Am organizat așa-numitul scandal în scop artistic”


- Cum anume s-au manifestat aceste intimidări și de ce crezi că ele sunt o consecinţă a celor întâmplate în 2009?
- Pentru că de atunci ele nu mai contenesc. Când m-am angajat la „Cool Publica”, au început să-mi pună tot felul de amenzi. Şi mai tare i-a deranjat un clip de-al meu anticorupţie, în care un polițist mănâncă bani. De atunci, de fiecare dată când mă intercalam cu vreun polițist, mi se spunea: „Lasă, măi Voloc, că totuna ai să ne nimerești tu nouă, nu uita!”. Iar în 2012, după ce am făcut cu Alexandru Vakulovski o emisiune despre polițiști, unde i-am făcut cu ou şi cu oţet, mă aflam într-o zi la volan şi m-au oprit. Nu poliția rutieră m-a oprit, dar cei de la 902. Ziceau că-s beat şi mă invitau să trec expertiza medicală la alcoolemie la sectorul de poliție, deși eu insistam să mergem la Dispensarul Narcologic. Şi aşa m-am trezit cu un dosar penal, în care procurorul cerea să fiu închis pe doi ani, deși nu există absolut nicio probă că aş fi fost ameţit la volan. Procesul a durat doi ani şi jumătate, timp în care trebuia să mă prezint la poliție în fiecare lună. Prima instanță mi-a pus o amendă de trei mii de lei, iar Curtea de Apel (CA) a mărit-o până la 11 mii de lei și mi-a suspendat permisul de conducere pentru trei ani. Astfel, ei și-au atins scopul. De aia am și mers în ziua ceea, pe 7 martie 2014, la CSJ…

- De ce n-ai atacat mai întâi decizia Curții de Apel la CSJ?
- Am depus mai multe cereri, dar Curtea mi le-a întors pe toate ca fiind inadmisibile şi, fără niciun motiv plauzibil, a lăsat în vigoare decizia CA. Da, când am văzut câtă nedreptate se face în țara asta, eram furios. Dar, totuși, inițial am decis să merg la CSJ pentru a discuta în mod civilizat cu judecătorii Vladimir Timofti și Petru Ursache, cei care au menținut decizia Curţii de Apel. Doar ulterior mi-a venit ideea să fac la CSJ un protest mai neobișnuit pentru un film experimental, prin care să încerc să mediatizez situaţia mea băgată în pământ. Eu n-am încălcat nici cât e negru sub unghie, în comparaţie cu toate câte le încalcă ei. Or, am organizat așa-numitul scandal în scop artistic. Am explicat acest lucru și în judecată, dar nimeni nu m-a ascultat.

„Mi-au tuflit câțiva pumni şi mi-au rupt pantalonii noi-nouţi”


- Judecătorii Ursache și Timofti te așteptau?
- Sigur că nu. Eu mă pregătisem deja pentru film. Am ajuns acolo şi am deschis la întâmplare o uşă. Mi-a apărut în faţă o masă plină cu băutură şi bucate. „Aveți bani să mâncați bine, ai?”, i-am întrebat. Ei s-au înfuriat şi au sărit peste mine, bruscându-mă și vorbind, dacă vreți să mă credeți, foarte necenzurat. Le spuneam că am nevoie să merg la audiență la Timofti și la Ursache, dar ei mă împingeau pe scări. Atunci m-am smuncit și am trecut pe coridor, unde am lovit în mai multe uşi. Anume acest cadru îmi era util pentru film. Pe urmă ei au invocat în instanță că le-am deteriorat ușile, dar nu este adevărat. Între timp, au intervenit cei din pază, care m-au imobilizat, mi-au tuflit câțiva pumni, mi-au rupt pantalonii noi-nouţi şi au chemat poliția. Am ajuns iarăși la comisariatul de la Râșcani, unde un inspector nu ştia ce să facă… După ce a primit indicații la telefon, mi-a cerut să semnez procesul-verbal cu privire la reținere. Eu am refuzat s-o fac, fără avocatul meu. Ei mi-au adus un avocat din oficiu, Tatiana Munteanu, care mi se băga în suflet ca să iscălesc. I-am spus că poate să mă rupă în patru, dar îmi voi aștepta apărătorul meu. Au încălcat legea și m-au arestat. Am stat închis trei zile, după care a intervenit avocata mea, Violeta Gașițoi, și m-au eliberat.



- De ce crezi că ai fost condamnat în baza Codului Penal și ai primit pedeapsa maximă pentru huliganism, deşi acțiunile tale au reprezentat mai degrabă o contravenție administrativă? Cu atât mai mult, cu cât, cu o zi mai devreme, şefii poliţiei lui Voronin, Papuc şi pe Botnari, care erau învinuiţi de comiterea infracţiunilor soldate cu urmări grave în aprilie 2009, au fost achitaţi…
- M-au condamnat pentru a mă pune la pământ, pentru a arăta societății că Voloc, deși este persoană publică, este un infractor foarte periculos… Iar pe Papuc şi pe Botnari i-au achitat, pentru a demonstra societăţii că totul e în mâinile lor şi că lor li se permite orice. Aşa ei bagă frica în oameni.

„În justiţie, ca şi la nebuni, nu prea au loc demisii…”


- Spuneai anterior că, de fapt, cazul tău nici nu a fost investigat. La ce te refereai?
- Ei au prezentat un tifon de culoare roşie și au zis că el conţine sângele meu, cules de pe una din ușile de la CSJ. Avocatul meu a cerut efectuarea testului ADN, pentru a se constata dacă acela, în general, e sânge sau vopsea și, dacă e sânge, să vedem cui îi aparţine. Dar instanța a refuzat. Avocatul a mai cerut să ne fie arătate ușile deteriorate, dar ei nu le-au adus. Am cerut să filmăm încă o dată aceeași scenă, pentru a vedea dacă lovitura pumnului meu poate strica o uşă. Și această solicitare a fost respinsă. Pentru a demonstra că martorii mint, am insistat să examinăm originalele înregistrărilor video din 7 martie 2014 de pe toate holurile CSJ, fără ca acestea să fie tăiate și montate, dar şi acest demers ne-a fost respins. De fapt, în instanță nu au fost examinate ca probe nici măcar înregistrările care au apărut pe youtube…

- Sergiu, cum crezi, de ce poliţiştii şi procurorii care l-au slujit pe Voronin și au maltratat atunci oameni, și au deschis dosare la comandă, se află în funcţii până în prezent?
- Pentru că ei cunosc foarte multă informaţie şi demiterea lor reprezintă pericol pentru cei mari. În caz contrar, aceştia ar trebui extrădați sau lichidați. Dacă pur și simplu ar fi demiși, ei ar căuta să se răzbune şi ar dezvălui adevăruri grele. În poliție mai pot fi demiși câțiva, dar în justiţie secretul e prea mare. Judecători cu multe dosare pierdute la CEDO sunt avansați în funcții, pentru că ei îşi împart banii murdari cu persoane influente. În fond, e aceeași situație ca la Dispensarul Narcologic sau ca la casa de nebuni, unde angajații lucrează câte 30-40 de ani şi unde nu poate fi angajat oricine. Fiindcă azi la ei poate nimeri un om simplu, iar mâine – un demnitar.

„Judecătoarea Holeviţcaia a vândut o pătlăgică…”


- Ludmila Holevițcaia, judecătoarea care te-a condamnat, este tânără. Şi nu putem să-i incriminăm faptul că ar cunoaște dedesubturile sistemului. Crezi că nu și-a dat ea seama că, aplicând o asemenea pedeapsă unui actor, își va ridica lumea în cap?
- Nu știu cine este contra ei. Ea doar a executat o comandă, ea a vândut o pătlăgică crescută de alții... Totodată, situaţia mea este foarte benefică pentru a evalua reforma în justiție, pentru că acest caz este un copy-paste din cel din 2009. Și atunci au vrut să mă pună la pământ tot cu camerele lor de filmat, dar au avut de pierdut. În ambele cazuri, societatea m-a declara victimă.

- Care, în opinia ta, sunt cele mai mari gafe în procesul de reformare a instituțiilor de drept ale RM?
- Eu am ajuns la concluzia că persoanele cu suflet nu au acces în aceste instituții. Cei care vor să schimbe lucrurile spre bine sunt excluși din sistem ori ameninţaţi. De fapt, la noi nu s-a implementat nicio reformă, în afară de noile uniforme ale poliției și reparațiile din sediile judecătoriilor. Dar gafa monumentală este menţinerea imunităţii judecătorilor.

- Dacă e aşa cum zici, unde crezi că ajung banii investiți de organismele internaţionale pentru reformarea justiției?
- Prin buzunarele celor care îi împart. Am auzit că există și cazuri, când banii pentru moldovenii care câștigă la CEDO sunt scoși din bugetul de stat, dar nu ajung la destinatari, ci se pierd pe drum…

- Şi atunci cum să înțelegem lipsa de reacție a instituţiilor europene, care ne dau aceşti bani şi aşteaptă un rezultat?
- Europa încearcă să rezolve mai multe probleme, nu doar cea a justiţiei, şi lucrurile au loc mai lent. Ei aşteaptă momente concrete pentru a interveni, căci sunt deprinși să lovească dintr-o lovitură. Sunt convins că reacţiile vor apărea.

De ce europenii nu fură, dar moldovenii fură?


- Dacă tu ai avea putere de decizie, cum ai implementa reforma în justiție?
- La noi, în sistem sunt angajați, prin procedee selective, doar rude, cumetri și cunoscuți… Eu cred că aceștia trebuie aleşi prin concurs, de către un juriu european. Acest lucru e foarte ușor de făcut, fiindcă nu avem prea mulți judecători. Deşi cred că toți ar pica examenul, ca la BAC, pentru că sunt incompetenţi.

- Poate corupţi sunt, dar nu chiar incompetenţi…
- Şi la fiecare ședință de parlament să participe câte o comisie europeană. Dar la noi, din păcate, în toate domeniile se întâmplă ca şi în cazul în care România alocă sume importante pentru școli, dar nu verifică unde ajung aceşti bani.

- Sergiu, europenii, ca și moldovenii sunt oameni. De ce ei nu fură, dar ai noștri fură?
- Pentru că moldovenii lucrează foarte mult împotriva propriului popor, pe care îl scurg de 30 de lei pentru doctor, 100 - pentru poliție, 20 – pentru învățător. Europenii, însă, fac corupţie cu bani mulţi.

„Să-i dăm imunitate lui Dumnezeu!”


- Dar în poliţie cum ai face reforma?
- Trebuie de demis toată poliţia. Absolut toată. Şi de organizat un concurs public. În poliţie sunt foarte mulţi oameni cu dosare penale, care se angajează aici, ca să aibă protecţie. Locul ăstora e la puşcărie.

- Puţin probabil că va scădea criminalitatea, dacă vom avea doar polițiști tineri și fără experiență.
- Dar ce să le faci?... Totuşi, reforma trebuie începută de la justiție, prin retragerea imunității judecătorilor, după care – pe cea a parlamentarilor. Atunci judecătorii n-o să-i privilegieze pe deputați şi aceia o să răspundă penal. Hai să-i dăm imunitate lui Dumnezeu! El este judecător şi eu cred că îi trebuie să se mai ducă cu un paşaport diplomatic pe undeva... La ce dracul le trebuie lor imunitate, dacă ei sunt corecţi?

- Tu chiar crezi că guvernarea noastră ar accepta retragerea imunităţii magistraţilor şi a deputaţilor?
- Ei trebuie să fie declaraţi de popor drept infractori şi să nu mai aibă nici un drept. Să nu mai conteze ce vor ei. Gata!

„După 500 de oameni închişi, n-o să se mai fure niciun fir de mărar”


- Dar cine ne va conduce ţara atunci? La noi, pot veni la guvernare ori ăştia, ori cei de stânga, care s-au perindat la putere și despre care se ştie că de asemenea au furat destul de mult…
- Nu toți trebuie băgați la închisoare din prima zi. Azi pot fi arestați 10, mâine – 20, poimâine - 50. Garantez că, după 500 de oameni închişi, n-o să se mai fure nici un fir de mărar.

- De la cine trebuie de început arestările?
- De la cei mai mititei.

- De la ei au început deja…
- Nu-i adevărat. Trebuie reținuți cei din primării, consilieri locali sau municipali, care deţin secrete despre şefii lor. Informația e la cei mititei. Și abia apoi, după ce aduni informaţia, treci deja la ăştia mai mari.

„Îl rog pe preşedintele Timofti să-mi permită să părăsesc ţara”


- În ce măsură va dăuna activității tale de actor faptul că, în prezent, ai şi interdicţie de a părăsi RM?
- Eu m-am deprins să-mi anulez filmările de peste hotare. Şi până acum, având dosar penal, nu am putut să-mi fac paşaport biometric. Și am pierdut foarte multe filmări. Acum ar fi trebuit să plec pentru patru zile la Londra pentru un film. Și în România am trei filme, pe care sunt nevoit să le anulez. De aceea, gata, eu am terminat-o cu ţara asta! Eu nu mai iubesc nici un firicel de iarbă din Moldova…

- Ce folos că nu iubeşti țara în care eşti arestat şi din care nu ai dreptul să ieşi?
- I-am scris lui Nicolae Timofti și îl rog să-mi permită să părăsesc ţara, fără a mă mai întoarce niciodată. Eu în faţa multor oameni am greşit în viaţa mea, dar numai nu în faţa acestora. Repet, ceea ce s-a întâmplat la CSJ a fost un film provocat de ei, prin care am vrut să sensibilizez societatea. Eu am lucrat atent și nimeni nu a fost lovit, nimeni nu a suferit. Filmul a fost realizat cu camerele lor, aşa cum a făcut în 2009 și MAI. Vă dați seama ce imagini vor ieși? Va ieși la iveală fața țării noastre bolnave, care m-a dezamăgit și din care vreau să dispar odată și pentru totdeauna.

Un articol de: Pavel Păduraru Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Actualitate 25 Septembrie 2018, ora: 23:44 de Ana Marchitan

ANCHETĂ /// Kievul a declanșat război în lumea ortodoxă Din editia print

ANCHETĂ /// Kievul a declanșat război în lumea ortodoxă

Rușii consideră că nu e timpul potrivit pentru acordarea autocefaliei Bisericii de la Kiev, în timp ce ucrainenii dau asigurări că numai așa se va face dreptate

( ) Citeşte tot articolul



Opinii & Editoriale 26 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Râmătorii de sensuri

Totul e înspăimântător de simplu: când ne naștem, fiecăruia, Dumnezeu îi dă câte un Boț de lut, căruia noi îi zicem DESTIN, îi pune în față un CRONOMETRU, dă startul și în perioada de timp rezervată noi trebuie să reușim să modelăm ceva din el.

() Citeşte tot articolul

Editorial 24 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Unioniștii, alegerile și opoziția

Campania electorală pentru următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova a început deja. Toate partidele își pregătesc armele pentru această luptă.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 24 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Republica Moldova cu o mână dă, cu alta lovește

Republica Moldova e un ceas cu rotițele stricate. Sau, mai degrabă, fiecare rotiță funcționează de capul ei. Iar dacă ele nu funcționează cum trebuie, nu avem nici oră, nu avem nici ceas. Moldova ca stat e de mult timp nefuncțională.

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

 


Cele mai citite articole Timpul.md