În timp ce M. Gaddafi a ales să nu părăsească fotoliul dictatorial, provocând haosul şi moartea a mii de oameni, pe care „îi iubeşte” ca un tată în calitatea sa de preşedinte, o vânzătoare o întreabă-previne iritat-ironic pe vecina de tarabă: „Vrei să vin să-ţi fac coafura?!”.
Omuciderile au devenit deja o prezenţă permanentă în buletinele de ştiri autohtone, iar majoritatea învăţătorilor noştri au ales să se supună docil şefilor, încrâncenându-se să formeze, în lipsa obiectivelor educaţionale, „subcompetenţe”, ce-i vor înnobila pe feţi-frumoşii absolvenţi de şcoală „natală”, cei ce vor alege limba moldovenească şi moldovenismul, Moscova şi Piterul, cariera şi succesul protejat de mită şi pile, mai puţin – universităţile prestigioase.
Uşor-uşor, „subcompetenţele” au devenit deja subiect principal al unor articole „ştiinţifice” în reviste şi chiar al unor cărţi, precum şi al cursurilor pentru profesori şi masteranzi, unii dintre care aleg să scrie şi teze de magistru cu „subcompetenţe”, iar şefii mei, în loc să organizeze dezbateri ştiinţifice transparente în problemă, au ales să-mi interzică a mai preda cele şase ore profesorilor de română, pentru că, presupun, le explicam de ce n-ar trebui să facă educaţie pe „subcompetenţe”.
Or, în educaţie, am ales „subcompetenţele”, în viaţa socială – blatul şi corupţia, iar în cea morală (mai există mulţi oameni cu viaţă morală?!) – manipularea valorilor: este moral doar ceea ce-mi convine…
De ce alegem, totuşi, răul şi nu Adevărul, Binele, Frumosul, Dreptatea şi Libertatea?
Într-un filmuleţ plasat pe You Tube un copil de vreo zece ani îl contrazice pe învăţătorul său, care afirmă că tot ce există este creat de Dumnezeu. Frigul, argumentează băieţelul, conform legilor fizicii, nu există; el nu este decât lipsa căldurii. Întunericul nu există, el este absenţa luminii. Întunericul nu poate fi studiat, ci doar lumina, căci doar lumina există. Răul nu există, perseverează copilul, căci Dumnezeu nu l-a creat. Răul este rezultatul a ceea ce se întâmplă atunci când omul n-are dragoste de Dumnezeu, adică, adăugăm noi, de adevăr, bine, frumos, dreptate şi libertate.
Alegem totuşi răul, căci acesta, de cele mai multe ori ni se oferă, pe când binele trebuie creat continuu prin efort personal. La tot pasul este acuzată societatea în care trăim: aşa-i societatea, ea-i de vină. De parcă nu tot noi am creat-o. Şi uităm că ne educă nu numai familia, şcoala şi societatea. Al patrulea şi cel mai important factor al educaţiei suntem chiar noi înşine. Suntem ceea ce alegem noi să fim, şi aşa cum suntem noi – aşa ne sunt şi familia, şi şcoala, şi societatea. Doar propria noastră identitate este responsabilă de răul în care trăim şi din cauza cărui suferim. Dacă ne-am zidi propria noastră fiinţă întru bine, adevăr şi frumos, răul se va retrage respins. E drept, nu fără luptă şi efort de purificare – fapta şi voinţa ce ne fac liberi în dreptatea sufletului, una proprie, muncită, nu dăruită. Şi dacă nu se poate bine fără rău, acesta să fie doar atât cât să vedem mai uşor binele. De aceea:
Nu vă temeţi de întuneric –
El este Lumina / Care se odihneşte!
Nu vă fie trist / În singurătatea tăcută –
Ea este calea / Pe care va veni / Cea mai frumoasă melodie –
Aceea a împlinirii / Şi Iubirii!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
