Opinii și Editoriale

Căderea în realitate

Cele de iarnă sunt așezate tocmai la sfârșit de an, când cheltuielile ne dau peste cap, iar mâncarea e puțină, cele pascale sunt tocmai potrivite după ieșirea dintr-o iarnă grea, cu cheltuieli pentru căldură și legume puține, când toți oamenii sunt epuizați.

Însă nimic nu durează. După bucurii, întâlnirea cu familia, pomenirea celor morți în preajma Blajinilor, vine căderea în realitatea noastră. Sărăcie, hoție, corupție la toate nivelele. Brusc, după ce trec zilele libere, începem viața de unde s-a oprit înainte de sărbători.

Bani foarte puțini, lupta cu instituțiile, spaima de boli – fiindcă niciodată nu e plăcut să ajungi la medici, câtă vreme sistemul nostru de sănătate nu e unul prea reușit. Asigurările medicale sunt mai mult gândite să umple vistieriile statului, decât să ajute cetățeanul. Cum ar fi, degeaba ești asigurat.
De la ușa spitalului până la farmacie trebuie să fii darnic ca să ai o șansă de vindecare.

Tocmai din aceste pricini mă gândesc că sărbătorile, așa cum sunt așezate în calendar, ne ajută să uităm din timp în timp de toată mizeria în care ne zbatem. Sărbătorile sunt pentru noi o alternativă la concediile frumoase pe care și le petrec cetățenii din țările bogate. Ei lucrează un an întreg, dar știu că vine vara când vor avea bani și timp să viziteze țări străine și insule exotice.

La noi doar cei care ne conduc (și ne fură) își permit astfel de luxuri. Ce fel de concedii au cei mai mulți cetățeni ai Republicii Moldova? În august se duc acasă la țară, eventual să mai lucreze prin grădina părinților și a bunicilor. Câte unii, mai tineri, cu salarii mai bune de la investitori străini, își permit câteva zile la mare sau la munte în Ucraina. Și cu asta se încheie concediul.

Apoi urmează iar căderea în realitate, cu lipsurile specifice societății din țările sărace. Cu groaza de spitale, cu neîncrederea în școli, cu o clasă politică mereu nesigură, mereu plătită degeaba, mereu mincinoasă, care – iată – de treizeci de ani nu reușește să ofere cetățenilor statului un trai cât de cât decent.

Altfel ar fi stat lucrurile pentru noi dacă am fi fost deja parte a Uniunii Europene, însă Uniunea Europeană nu vine doar cu bani, ci și cu obligații. Dar mai ales vine cu un sistem justițiar bine pus la punct. Credeți voi că politicienii noștri își doresc în Europa, când ei știu foarte bine că acest lucru ar însemna pușcăria pentru ei? Normal că nu vor. Și nu vor nici cu rușii, că de ce să fure rușii ce pot fura ei?

Vom pluti în derivă, între Prut și Nistru, privind, din când în când, cu ciudă la salariile și pensiile românilor, atârnați între Est și Vest, între Rusia și Europa, iar când viața ni se va părea de netrăit, vor veni sărbătorile și vom uita iar pentru două săptămâni de condițiile inumane ale traiului nostru.
 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *