Cafenele culturale

publicat în Opinii & Editoriale pe 31 Mai 2019, 17:07

În țările, care își prețuiesc cultura, pe lângă fondurile serioase acordate de stat pentru oamenii de cultură sau evenimentele culturale, mai există un sprijin de luat în considerare din partea localurilor, a cafenelelor. 

Cred că am spus că am făcut și noi, cu cenaclul Republica, acum 8 ani, un eveniment într-un local, iar la sfârșit ne-au cerut bani pentru curent și căldură. Chiar dacă de obicei barul respectiv era gol, iar la evenimentul nostru lumea a stat și în picioare.
Ei bine, n-are rost să mai vorbim de vestul Europei, unde totul e limpede. E destul să vorbim de localuri din orașele românești prin care am trecut: Insomnia (Cluj) cu o gazdă minunată, Szántai János; Meru (Iași); Papillon sau Cuib (Timișoara), Tramvaiul 26 (București) – ca să numesc doar primele care îmi vin în minte.
Însă partea frumoasă e că, deși la Chișinău nu există așa ceva, nu la scara din România, nu într-un local care să sponsorizeze cheltuielile artistului (măcar cafeaua din timpul evenimentelor), avem totuși și noi un spațiu „basa”. Nu în Chișinău, ci la București. În țară, cum spun bătrânii noștri.
Vlad Bolocan, care, împreună cu alți prieteni, printre care și Vasile Ernu, se ocupă de Londophome (unde au avut loc numeroase seri de poezie basa), a mai deschis din toamnă un local, Londophome, chiar în buricul târgului. Londophome are avantajul (nefiind un pub, ca cel dintâi) că are o terasă înnebunitoare: mare, liniștită, cu umbră și pisică.
În cadrul Festivalului Internațional de Poezie de la București, am fost să ascult acolo lectura unor poeți foarte tineri. Locul m-a cucerit imediat. Lectura a avut loc în aer liber, acompaniată de cântecul unei mierle, iar claxoanele nebune ale șoferilor bucureșteni nu au ajuns până sub cireșul bătrân al terasei.
Am vorbit deja cu Vlad, trebuie cât de curând să organizăm acolo un eveniment cu poeții de la noi. Fiindcă atunci când ajungi la Londophome, simți că ești cumva primit ca acasă. E vorba până la urmă, chiar dacă nu o recunoaștem des, și de o solidaritate basarabeană, mai ales atunci când treci granița.