Capcanele gândirii

 1. Capcana-ancoră: supraestimarea primelor gânduri.

„Este adevărat că populaţia Turciei constituie 35 de milioane? Cât credeţi că face?” Aceste întrebări au fost date unui grup de oameni şi puţini din cei interogaţi au dat cifre mai mari decât cea enunţată.
Unui al doilea grup de oameni i s-au dat aceleaşi întrebări, doar că numărul propus a fost de 100 de milioane. Rezultatele au arătat că estimările au fost mai mari decât ale celor din primul grup.

Concluzie: Punctul de pornire poate să devieze grav modul tău de gândire: impresii, idei, estimări sau date iniţiale pot „ancora” gândurile subsecvente.

Ce poţi face?
• Priveşte problema din diferite perspective. Nu te baza doar pe informaţia de pornire dată.
• Gândeşte singur înainte să consulţi pe alţii. Adună atât de multe informaţii, cât poţi, şi analizează-ţi concluziile înainte să fii influenţat de „ancorele” altora.
• Caută informaţii din surse variate. Adună mai multe opinii şi lărgeşte-ţi cadrul de referinţe. Evită să fii limitat la un singur punct de vedere.

2. Capcana status-quo: continuarea stării de fapt.

Într-un experiment unui grup de oameni i s-au dat în mod aleatoriu nişte cadouri. O parte a primit o cană decorată, altă parte o mare ciocolată elveţiană. Apoi li s-a spus că pot fără probleme să facă schimb de cadouri, dacă vor. Logica ne spune că circa jumătate din beneficiari ar trebui să nu fie mulţumită de cadourile primite şi să facă schimbul, dar în realitate numai 10 la sută au făcut-o.

Concluzie: Noi tindem să repetăm comportamente stabilite, chiar dacă ni se dă un motiv bun de a le schimba. Status-quo-ul va avea avantaj faţă de oricare alternativă.

Ce poţi face?
• Priveşte status-quo-ul ca pe o oricare altă alternativă. Întrebă-te dacă ai alege situaţia ta curentă, dacă ţi-ar propune-o cineva ca alternativă.
• Cunoaşte-ţi obiectivele. Formulează-le explicit şi verifică dacă situaţia curentă se potriveşte lor.
• Evită să deplângi cheltuielile variabile. Ele frecvent nu sunt atât de periculoase, cum tindem noi să credem.

3. Capcana banilor aruncaţi în vânt: protecţia deciziilor anterioare.

Ai cumpărat în prealabil un bilet nereturnabil la meciul de baschet. Dar în seara jocului eşti obosit şi nu ai chef să mergi la meci. Regreţi banii plătiţi, pentru că sincer ai vrea să stai acasă pe canapeaua confortabilă privind baschet la televizor. Ce ai face?

Este greu să admiţi, dar decizia perfectă e să rămâi acasă. Banii oricum nu-i mai întorci, indiferent de decizia alternativă luată. Sunt deja bani aruncaţi în vânt care nu trebuie să-ţi influenţeze deciziile.

4. Capcana persuasiunii: vezi ceea ce vrei să vezi.

La un moment dat bănuieşti că bursa va merge prost şi hotărăşti să-ţi vinzi acţiunile până nu e târziu. Pentru a fi sigur de decizia luată îţi suni prietenul, care şi le vânduse şi el recent, pentru a afla de ce a făcut-o. Felicitări! Ai nimerit în capcana persuasiunii-cauţi informaţia care îţi va sprijini punctul de vedere, fără a lua în consideraţie datele ce îl compromit.

Astfel de gândire influenţează şi modul în care interpretezi datele: eşti mai indulgent cu informaţia care îţi sprijină punctul de vedere şi mult mai rezistent la argumentele împotriva lui.

Ce poţi face?
• Fii deschis la orice gen de informaţie. Tratează datele cu egală rigoare. Ce doreşti? Găsirea unei alternative sau întărirea punctului de vedere iniţial?
• Găseşte un avocat al diavolului. Găseşte pe cineva care va ataca argumentele tale. Dacă nu ai găsit pe nimeni, descoperă tu însuţi contra-argumente. Fii cu mintea deschisă şi ia în consideraţie alte poziţii (dar ţinând cont de capcanele gândirii pe care le-am discutat deja).
• Nu da întrebarea-cheie. Mereu e mai util să dai cuiva o întrebare neutră, ca să nu influenţezi răspunsul. E mai bine să întrebi „Ce să fac cu acţiunile mele?” decât „Oare ar trebui să vând acţiunile mele astăzi?”.

5. Capcana informaţiei incomplete: analizează-ţi prezumţiile.

Harry este un băiat introvertit. Ştim că poate fi şi librar, şi marinar. Ce profesie crezi cu siguranţă că ar avea?

Bineînţeles suntem tentaţi să credem că Harry mai mult ca sigur este librar. N-am gândit noi oare că marinarii au un caracter exploziv? Raţionamentul ăsta duce la concluzii greşite sau cel puţin incomplete.

Această concluzie neglijează faptul că unui librar îi revin o sută de marinari. Aşadar, chiar înainte să cunoaştem trăsăturile de caracter ale lui Harry, probabilitatea ca el să fie marinar e de 1 la sută. Iată cum neglijarea unor date elementare poate îndrepta intuiţia noastră într-o direcţie greşită. Noi dispunem de imagini mintale – simplificate sau reale- care ne fac să sărim la concluzii înainte să verificăm dacă deţinem destulă informaţie pentru asta.

Ce poţi face?
• Formulează-ţi explicit prezumţiile. Nu lua afirmaţia problemei aşa cum este. Trebuie să ştii că pentru orice problemă dispui şi de informaţie implicită – prezumţiile tale. Nu e dificil să verifici valabilitatea lor.
• Să dai întâietate mai mult datelor verificate decât simplificărilor mintale. Preconcepţiile noastre, cum ar fi stereotipurile, ne ajută uneori, dar deseori le suprasolicităm. Când avem de ales, trebuie să preferăm informaţia solidă.