Astăzi 26 Septembrie 2018, Miercuri - Ultima actualizare la 25 Septembrie 2018
Abonamente

Editorial 21 August 2012, ora 06:56    Din editia print

Marime Font

Cazul „Pussy Riot”, între Orient şi Occident

Condamnarea fetelor din grupul „Pussy Riot” la câte doi ani de închisoare pare să împartă din nou pe toată lumea de-a lungul unei linii, chipurile, despărţitoare între Orient şi Occident. 

 
 

Avem de-a face cu o nouă confuzie: nu toţi cei care le susţin pe fetele de la „Pussy Riot” sunt occidentali şi nu toţi cei care le condamnă sunt neapărat pro-orientali.

Impresia publică generală este una simplistă: gestul punkistelor care au cântat o „rugăciune anti-Putin” în Catedrala „Hristos Mântuitorul” din Moscova este considerat ca un protest politic legitim şi chiar ca o formă de artă. Această interpretare a evenimentelor le plasează automat pe cele trei membre ale grupului sub umbrela protectoare a dreptului la liberă exprimare. Dacă urmăm această linie de gândire, în mod automat protestele internaţionale devin legitime.



Doar că trebuie să vedem cât protest politic a existat în gestul „Pussy Riot”. Versurile melodiei cântate în catedrala din Moscova (despre melodia care le însoţeşte prefer să nu mă pronunţ) sunt nişte versuri anticlericale. Preoţii sunt acuzaţi că merg mână în mână cu politicienii, biserica este acuzată că este subordonată regimului politic pe care îl serveşte fără crâcnire, clericii sunt învinuiţi că s-au îndepărtat de la rădăcinile creştinismului. În paralel i se cere Fecioarei Maria să „devină feministă” (!) şi să-l alunge pe Putin. Toate aceste mesaje au fost împachetate în imaginile cu invadarea şi profanarea Catedralei „Hristos Mântuitorul” - în mod clar un gest care constituie miezul protestului. Dacă melodia ar fi fost interpretată pe o scenă în cadrul unui concert, nu ar fi fost niciun fel de problemă. Miza era legarea mesajului de o biserică-simbol a ortodoxiei ruse. „Pussy Riot” au mizat pe un scandal generalizat şi l-au obţinut.

Mă îndoiesc că există foarte multă artă în gestul „Pussy Riot”. Din punct de vedere muzical piesa lor este nulă, iar versurile nu au nicio valoare poetică, nu sunt nimic mai mult decât o serie de sloganuri zbierate cu mult patos. Un scuipat pe un geam nu este o formă de artă, rămâne un gest golănesc indiferent cât de mulţi critici se vor repezi să îl proclame drept „instalaţie artistică” şi să scormonească în căutarea unor sensuri ascunse. Gestul „Pussy Riot” este unul distructiv pentru că încalcă regulile unui spaţiu sacru (sau considerat sacru de multe milioane de oameni).

„Pussy Riot” au fost condamnate nu pentru ce au spus, ci pentru ce au făcut - pentru că au invadat un spaţiu sacru. Personal, cred că ar fi trebuit să primească o condamnare simbolică şi pentru calitatea extrem de slabă a gestului lor proclamat artistic, ruşii sunt capabili de mult mai mult. Aici aş aminti şi faptul că membra „Pussy Riot” Nadejda Tolohina a fost capabilă de gesturi mult mai lipsite de bun gust în perioada în care activa în grupul „Voina”. Dar asta este o altă poveste.

Pedeapsa primită de fetele de la „Pussy Riot” este în mod cert una exagerată. Doi ani de închisoare este mult prea mult. În catedrala oraşului german Koln un bărbat şi două femei au repetat gestul celor de la „Pussy Riot” în semn de protest faţă de condamnarea de la Moscova. Poliţia germană i-a reţinut şi amendat pe cei trei. Ideea este că şi în Germania astfel de gesturi sunt pedepsite, nu este vorba de nicio libertate de exprimare sau libertate artistică. Principiul respectării bisericii este acelaşi în toată lumea.

Nu am niciun fel de îndoială că Rusia este un stat autoritar. Am părerile mele faţă de modul în care Patriarhia Bisericii Ortodoxe Ruse acţionează în teritoriile locuite de români. Însă cazul „Pussy Riot” trece dincolo de aceste lucruri. Aici este vorba de o atitudine distructivă faţă de creştini şi creştinism. O pedeapsă cu o amendă sau închisoare cu suspendare ar fi fost mult mai potrivită şi ar fi tăiat din avântul propagandiştilor antibiserică. Gestul „Pussy Riot” este unul lipsit de sens: nu îi atrage pe credincioşi într-o dezbatere reală despre rolul bisericii în societate, ci dimpotrivă, îi uneşte cu mai multă putere în jurul credinţei lor. Pe de altă parte, îi radicalizează pe rătăciţii porniţi la luptă cu credinţa. Poate ar fi mai bine ca toată lumea să ia o pauză şi să cugete la ce este bine şi ce este rău.

Un articol de: George Damian
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Actualitate 24 Septembrie 2018, ora: 13:44 de Ana Marchitan

ANCHETĂ /// Kievul a declanșat război în lumea ortodoxă Din editia print

ANCHETĂ /// Kievul a declanșat război în lumea ortodoxă

Rușii consideră că nu e timpul potrivit pentru acordarea autocefaliei Bisericii de la Kiev, în timp ce ucrainenii dau asigurări că numai așa se va face dreptate

( ) Citeşte tot articolul

Interviu 23 Septembrie 2018, ora: 15:40 de Ana Marchitan

PS Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud: „Acordarea autocefaliei unei biserici nu va provoca un război mondial”

PS Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud:  „Acordarea autocefaliei unei biserici nu va provoca un război mondial” Din editia print

Pentru a afla opinia Bisericii Ortodoxe Române (BOR) privind eventuala recunoaștere a autocefaliei Bisericii din Ucraina, TIMPUL a discutat cu Preasfințitul Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud din cadrul Mitropoliei Basarabiei, fost secretar al Sfântului Sinod al BOR.

( ) Citeşte tot articolul

Carte 23 Septembrie 2018, ora: 05:03

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem Din editia print

Mai ieri, de câte ori deschideam vreo pagină în internet, îmi sărea în faţă un spot publicitar, sonorizat de o tânără care întreabă, punând un accent puternic pe primul cuvânt al frazei: „Vrai să trăieşti, să înveţi şi să...

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 24 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Unioniștii, alegerile și opoziția

Campania electorală pentru următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova a început deja. Toate partidele își pregătesc armele pentru această luptă.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 24 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Republica Moldova cu o mână dă, cu alta lovește

Republica Moldova e un ceas cu rotițele stricate. Sau, mai degrabă, fiecare rotiță funcționează de capul ei. Iar dacă ele nu funcționează cum trebuie, nu avem nici oră, nu avem nici ceas. Moldova ca stat e de mult timp nefuncțională.

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 14 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Vestirea patimilor și a învierii

„Pe când străbăteau Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor. Şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Şi ei s-au întristat foarte!” (Matei 17; 22-23)

() Citeşte tot articolul