Ce s-ar putea întâmpla odată cu retragerea Statelor Unite si a Rusiei din tratatul INF privind forţele nucleare?

 După doar o zi, ca ripostă la decizia americanilor, preşedintele rus Vladimir Putin a anunţat că ţara sa îşi suspendă participarea la INF, în timp ce diplomaţia de la Kremlin a afirmat că demersul Casei Albe se înscrie în „strategia” americanilor de a „se debarasa de obligaţiile internaţionale.” Asa cum era de asteptat, retragerea celor două tari din tratatul istoric a provocat reactii imediate în multe capitale de pe glob.

Dacă unii sustin că americanii au luat decizia corecta să iasă dintr-un acord pe care rusii nu îl mai respectau de ceva vreme, alte voci se tem că renuntarea la întelegerea care a oferit în esenţă protecţie continentului european, punând capăt crizei declanşate în anii ’80 de desfăşurarea de rachete sovietice dotate cu focoase nucleare, îndreptate către capitalele occidentale, va provoca o nouă cursa a înarmării. Cine are dreptate si ce s-ar putea întâmpla odata cu retragerea celor doua superputeri din tratatul privind forţele nucleare intermediare?

Ce este INF

Înainte de a analiza posibilele efecte ale suspendării participarii la INF de catre SUA si Rusia, sa reamintim care sunt principelele elemente ale acordului si de ce el a fost condiderat, timp de decenii, unul dintre factorii majori care a garantat pacea în Europa si la nivel global.

* Tratatul cu Rusia privind forţele nucleare intermediare (Intermediate-Range Nuclear Forces Treaty – INF) a fost semnat la Washington D.C. în 8 decembrie 1987, în ultimii ani ai Războiului Rece, de liderul american Ronald Reagan şi de cel al Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov. După dezmembrarea URSS, tratatul a fost preluat de către Rusia. La momentul semnări sale, acordul – care a intrat în vigoare la 1 iunie 1988, după ratificarea de către Senatul american – a fost considerat o realizare semnificativă a eforturilor diplomatice duse de Reagan și Gorbaciov.
* Înțelegerea interzice rachetele nucleare şi convenţionale cu rază de acțiune între 500 şi 5500 de kilometri, precum şi lansatoarele pentru aceste arme.
* Ca urmare a prevederilor, ambele țări au distrus în total aproximativ 2700 de rachete de croazieră împreună cu lansatoarele lor.
* Tratatul are o durată nelimitată, dar prevederile sale legate de inspecțiile armamentului și de monitorizare s-au terminat în 2001.
` * Tratatul a mai interzis de asemenea rachetele de croazieră Pershing II, de fabricaţie americană, care au fost dezvoltate de SUA şi Germania de Vest, şi pe care Rusia le vedea drept o ameninţare serioasă.
* Prevederile acordului se aplică numai Statelor Unite și Rusiei. Ambele țări pot avea rachete din această gamă lansate din apă și aer, așa cum sunt rachetele americane Tomahawk și cele rusești Kalib.
* Acordul a oferit în esenţă protecţie continentului european, punând capăt crizei declanşate în anii ’80 de desfăşurarea de rachete sovietice dotate cu focoase nucleare (de tip SS-20), îndreptate către capitalele occidentale. De altfel, tratatul a fost un element important într-o întreagă rețea de tratate de dezarmare și de reducere a armamentului, care urmăreau să gestioneze și să reducă tensiunile în timpul Războiului Rece.
* Un alt tratat ruso-american, cel împotriva rachetelor balistice (ABM), încheiat în 1972, a fost reziliat de președintele George W. Bush în 2002, pe motiv că împiedică dezvoltarea unor mijloace de apărare împotriva unor state-paria, cum ar fi Iranul şi Coreea de Nord.
* Cel mai recent tratat dintre cele două țări legat de înarmare, NEW START (2010), referitor la reducerea armamentului strategic, expiră în februarie 2021 și, dacă nu va fi reînnoit, va fi abandonat.

Acuzatii reciproce

Atunci când, în luna octombrie a anului trecut, a anuntat decizia lui de retragere a SUA din INF, presedintele Trump a spus că acest lucru se datorează încălcărilor repetate, de către Moscova, a prevederilor acordului. Washingtonul a susţinut că partea rusă a încălcat tratatul prin dezvoltarea rachetei de croazieră Novator 9M729 (cunoscută de NATO sub codul de SSC-8), cu raza de acțiune de 2600 de kilometri. „Rusia nu a respectat tratatul. Vom pune capăt, aşadar, acordului şi vom dezvolta aceste arme. Nu-i vom lăsa să încalce acordul nuclear şi să fabrice arme, în timp ce noi nu avem voie s-o facem,” a subliniat Trump la momentul respectiv.

Rusia a mai fost acuzată că a încălcat tratatul și înainte, inclusiv sub administrația lui Barack Obama. În 2008, în anul în care Rusia a invadat Georgia, Moscova a început să testeze o rachetă de croazieră lansată de la sol care are o rază de acțiune interzisă de tratat. Obama a informat Congresul în legătură cu îngrijorările sale în 2011. În 2014, SUA au acuzat oficial rușii că au dezvoltat și testat această rachetă. Donald Trump a reluat acuzaţiile împotriva rusilor, adăugând: „Nu ştiu de ce preşedintele Obama nu a negociat sau nu s-a retras.”

După apariția informațiilor legate de racheta Rusiei, Statele Unite au impus sancţiuni cu scopul de a presa Moscova să se conformeze prevederilor tratatului INF. Dar în contextul celorlalte sancţiuni menite să pedepsească Rusia pentru anexarea Crimeii şi agresiunea militară din estul Ucrainei, măsurile cu privire la respectarea INF nu par să fi avut vreun efect.

În decembrie 2018, la mai putin de doua luni dupa anuntul facut de presedintele american, într-o declarație comuna extrem de fermă care a aratat solidaritatea alianței nord-atlantice, NATO a acuzat în mod oficial Rusia că a încălcat tratatul INF, iar secretarul de stat Mike Pompeo a dat Moscovei un ultimatum de 60 de zile pentru a respecta prevederile acordului ce datează din perioada Războiului Rece. Pompeo a spus atunci că, începând din 2013, SUA au avertizat Rusia de cel puțin 30 de ori că nerespectarea tratatului va avea consecințe: „Răspunsul Rusiei a fost consecvent: a negat orice greșeală, a cerut mai multe informații și a emis contra-acuzații nefondate.”

În momentul în care americanii au anuntat ultimatumul, cei mai multi dintre analistii de politica externa s-au declarat sceptici de voința Rusiei de a respecta prevederile tratatului. Ținând cont de atitudinea anti-occidentală generală a președintelui Putin și de politicile agresive ale Kremlinului, comentatorii au sustinut ca cele 60 de zile oferite Rusiei de către Pompeo nu vor modifica în mod semnificativ poziția Moscovei. Asa cum am vazut, pronosticul lor a fost unul corect. Rusia nu a luat nicio masura pentru a se conforma prevederilor tratatului INF si, dupa anuntul facut vinerea trecuta de presedintele Trump privind retragerea americana din întelegere, au declarat si ei ca îsi suspenda participarea la tratatul privind fortele nucleare intermediare. Moscova a acuzat Statele Unite ca, prin scutul defensiv din Europa care are componente şi în România, la baza de la Deveselu, au încalcat la rândul lor prevederile INF, critica respinsa de americani. Atât Washingtonul, cât și Bucureștiul au demonstrat în repetate rânduri că interceptorii balistici (fără încărcătură) de la Deveselu nu pot stopa arsenalul ofensiv al Moscovei, fiind destinați contracarării amenințărilor din Orientul Mijlociu și Coreea de Nord. Dar ce se va întâmpla în continuare si care sunt sansele declansarii unei curse a înarmarilor din cauza renuntarii la acordul INF?

Câteva scenarii

* Asa cum am mai explicat si cu alte ocazii, decizia americanilor de retragere din INF ar putea fi considerata una potrivită. De mai bine de un deceniu, Statele Unite au acuzat constant Rusia ca încalca acordul INF. În ciuda avertismentelor repetate si chiar a sanctiunilor impuse din aceasta cauză, Moscova a negat evidentele si a continuat sa lucreze la racheta de croaziera Novator 9M729, capabilă să transporte focoase nucleare . În urma cu doua luni, aliatii americanilor din NATO au confirmat si ei acuzatiile Statelor Unite, cerând Rusiei „să se întoarcă de urgență la respectarea completă și verificabilă. Este acum la latitudinea Rusiei să mențină Tratatul INF”. Termenul limita a trecut, negocierile diplomatice si presiunea publica nu au dat roade, iar Rusia nu a dat niciun semn că are de gând sa faca vreun gest de bunavointa fata de partenerii lor din întelegerea nucleară. Vina apartine aproape în exclusivitate Rusiei.

Sfidarea Moscovei a primit așadar un raspuns pe masura din partea Casei Albe. Orice altceva ar fi aratat o slabiciune în fata gesturilor internationale sfidatoare ale lui Putin. Este în joc si problema credibilitatii Americii. De ce să mai fie menținut un acord care nici măcar nu este respectat de catre rusi? Care este scopul menținerii unui tratat de control al armamentului care constrânge doar America în timp ce permite Rusiei să trișeze continuu, fără să se teamă că vor exista consecințe? Ieșind dintr-un acord care devenise de mult timp irelevant și care o limita unilateral, America răspunde realităților strategice și militare ale secolului 21.

Adevărul este că, pur și simplu, tratatul semnat în 1987 nu mai răspunde provocărilor de securitate actuale. Și nu e vorba doar de armele nucleare și convenționale la care face referire acordul semnat în urmă cu 30 de ani. Progresele tehnologice fac posibilă în prezent crearea a noi categorii de arme, inclusiv cibernetice și genetice, care fac ca înțelegerile trecute să devină irelevante (iar prin amestecul în alegerile americane sau prin atacarea constantă a infrastructurilor energetice din Ucraina, Rusia a dovedit că poate fi o amenințare globală serioasă). Tinand cont de aceste aspecte, decizia americanilor este corecta: INF trebuie abandonat complet sau, cel putin, refăcut.

* Retragerea americană din INF ar putea să vizeze de fapt Beijingul. China – care nu este semnatară a tratatului și care, în opinia Administrației Trump, reprezintă o amenințare la adresa intereselor de securitate americane la fel de mare ca și Rusia – poate să dezvolte fără nicio constrângere armament nuclear cu rază medie de acţiune. Și nimic nu împiedică regimul de la Beijing să facă acest lucru. În 2015, de exemplu, China a desfășurat sistemul Dong Feng-26 – o rachetă balistică cu o rază de acțiune de 3000-4000 km, suficient de mare pentru lovi majoritatea bazelor americane din Pacific.

Potrivit unui raport al Pentagonului din 2018, Beijingul și-a îmbunătățit semnificativ arsenalul de rachete de croazieră, ceea ce va împiedica navele de război ale SUA să se apropie cu ușurință de coastele Chinei în eventualitatea unui război. Experții spun că noua realitate militară pune SUA într-un dezavantaj masiv, iar acest lucru ar trebui inversat rapid.

Washingtonul este conștient de rivalitatea strategică în creștere cu China, o competiție militară care va domina deceniile următoare. Oficialii americani sunt preocupați de faptul că Beijingul își intensifică activitățile de înarmare în Pacific și doresc să aibă opțiunea de a contracara aceasta cu propriile rachete cu rază intermediară de acțiune ce ar putea fi plasate în Japonia, Guam sau Coreea de Sud.

Ideea pare să fie aceea că SUA sunt dezavantajate prin faptul că respectă tratatul INF, în timp ce Rusia nu o face, iar China nu este obligată să o facă. Decizia lui Trump urmărește de aceea să răspundă amenințărilor militare în creștere ale Beijingului și să forțeze China fie să semneze un acord bilateral cu Statele Unite, fie unul tripartit între cele trei mari superputeri (în forma actuală a INF, 95% din cele 2000 de rachete balistice și de croazieră ale Chinei ar fi interzise).

„Rusia este amenințarea trecutului; China, a viitorului. Orice tratat legat de arme care nu include China este inutil,” a spus în octombrie trecut expertul Steven Mosher, o opinie împărtășită de mulți oficiali americani. Lumea nu mai e împărțită în două sfere mari, controlate de două superputeri. În cei 31 ani trecuți de la semnarea INF, au apărut și alți actori majori. Intensificarea presiunii militare asupra Chinei de către SUA este un efect al acestor noi realități globale.

* Unii analiști cred că unul dintre motivele principale ale retragerii americane din INF este Coreea de Nord. Prin renunțarea la tratatul din 1987 semnat cu Rusia, Trump încearcă să trimită regimului de la Phenian mesajul că, în cazul în care refuză denuclearizarea, americanii vor plasa rachete cu rază scurtă și medie de acțiune în regiune (Japonia și Guam), cu care vor putea lovi țara comunistă în doar câteva minute. Amenințarea subtilă cu deplasarea acestor arme în Asia ar putea schimba astfel dinamica negocierilor cu Coreea de Nord. În acest context, este foarte interesant ce se va întâmpla la urmatoarea reuniune dintre Trump si Kim Jong Un, programata pentru aceasta luna.

La fel cum, la mijlocul anilor ’80, președintele Reagan a pus presiune pe Moscova prin desfășurarea rachetelor Pershing în Europa, Trump urmărește acum să preseze Phenianul prin amenințările indirecte că va întări supremația militară americană în Pacific. Prin amenințarea cu abandonarea INF și construirea unui arsenal balistic american în regiunea asiatică, liderul de la Casa Albă bifează astfel două obiective: îmbunătățește considerabil abilitatea americană de a contracara China și pune presiune suplimentară pe cei din Phenian.

* Reluarea cursei înarmarilor, în principal a celor atomice, și declanșarea unei apocalipse nucleare. Este una dintre temele majore ale multor analisti si politicieni. Dacă tratatul va fi abandonat cu adevarat (sa nu uitam ca procesul de retragere efectiva din întelegere va dura 6 luni, ceea ce înseamna ca va exista o perioada de gratie pâna în luna august 2019), atunci Rusia poate construi și desfășura rachete cu rază intermediară de acțiune fără nicio limită. Dar rachetele care fac obiectul INF nu reprezintă o amenințare pentru Statele Unite. Ele amenință în special aliații americani din Europa. De aceea tratatul INF a oferit partenerilor europeni o protecție importantă, iar fără el sunt mult mai vulnerabili.

Președintele Trump a spus că SUA vor începe să construiască rachete cu rază intermediară dacă Rusia și China nu sunt de acord cu o nouă înțelegere. Congresul american ar trebui să finanțeze un astfel de program și nu este clar cât de realist este acest scenariu. În plus, în Europa, aliații ar trebui să fie de acord să găzduiască rachetele americane pe teritoriile lor. Analiștii afirmă că, pe vechiul continent, ar putea exista o opoziție vehementă la ideea de a găzdui rachete americane cu rază intermediară. De aceea unii comentatori se tem că retragerea americană intensifică temerile legate de o cursă a înarmărilor în stilul celei care a marcat Războiul Rece.

Care ar fi atunci soluția? Statele Unite ale Americii lucrează deja la rachete lansate de pe mare si din aer (avioane, vapoare, submarine) care nu încalcă tratatul INF și care pot contracara capacitățile similare ale Rusiei. Expertii cred ca, din acest punct de vedere, Moscova nu poate concura la acelasi nivel cu puterea americanilor, iar fortele armate ale Rusiei sunt, în principal, cele de artilerie si tancurile. În acest fel, Moscova ar putea fi acum forțată militar și financiar să se pună la masa de negociere pentru a obține un acord favorabil ambelor părți. În plus, Washingtonul ar putea îndemna aliații europeni să se alăture eforturilor diplomatice de a forța Rusia să-și modifice rachetele în conformitate cu prevederile INF. O varianta ar fi acordurile să fie extinse ca să includă noile arme, însă, în condițiile în care Moscova a dovedit că nu respectă termenii înțelegerilor, este greu de crezut că o va face de-acum înainte. Este firesc ca, în aceste condiții, Trump să își dorească un acord mai bun și mai comprehensiv, care să țină cont de noile realități strategice.

Am putea avea asadar o întelegere INF 2.0, care sa includa noi arme, noi semnatari (de exemplu, China) si noi prevederi, precum modificarea aranjamentelor de inspectie si verificare a arsenalelor? Este o intrebare la care doar timpul ne va putea oferi un raspuns concludent. Ceea ce stim cu siguranta este ca renuntarea la tratatul INF va duce foarte probabil la modificarea dramatica a echilibrului militar si de securitate în Europa, în zona euro-atlantica si la nivel mondial, iar o cursa a înarmarilor nu poate fi exclusă.

Surse: Council of Forein Relations, Bloomberg, The Hill, Forbes, Washington Examiner, Defense One, MSNBC, G4Media

Autor: Adrian Novac

Foto: Pentagon