Chisinau: un razboi pe mai multe fronturi

Cea mai frecventa intrebare pusa astazi la Chisinau, dar si in lume, este: ce s-a intamplat, totusi, la 7 aprilie in capitala R. Moldova – pe care unii abia acum au descoperit-o pe harta – si, mai ales, cine a avut nevoie de realizarea acestui scenariu atat de apocaliptic? Puterea comunista de la Chisinau a acuzat Opozitia de tentativa de lovitura de stat, intentandu-le dosare penale la o buna parte din liderii acesteia.

Totodata, incepand de martea trecuta, aceeasi Putere a declansat un razboi fara precedent, pe cateva fronturi, la adresa tuturor celor care – intr-un fel sau altul – ar putea sa aiba un punct de vedere diferit de cel oficial asupra evenimentelor. „Orice tentativa de gandire libera trebuie anihilata, orice opinie incomoda – redusa la tacere”, aceasta pare sa fie astazi misiunea „sfanta” a comunistilor moldoveni. Si daca pana mai ieri mai era loc de scepticism atunci cand se vorbea de RM ca stat politienesc, teroarea instaurata de Putere in ultimele zile nu mai lasa loc de dubii.

Frontul terorii. Primii care au cazut sub lovitura batelor politienesti au fost tinerii ce au iesit absolut spontan sa protesteze impotriva a inca patru ani sub conducerea comunistului Voronin. In seara zilei de 7 aprilie, dupa ce a privit linistita cum sunt devastate sediile parlamentului si al presedintiei, politia si-a amintit, in sfarsit, ca este politie si… a pornit arestarile. Au fost retinuti circa 200 de tineri, despre soarta multora dintre ei nu se stie nimic nici astazi, parintii umbland de la un comisariat la altul ca sa-i caute, iar duminica dimineata a aparut informatia despre faptul ca un tanar de 23 de ani a murit in urma batailor suportate la politie. Desi Ministerul de Interne neaga acest fapt si spune ca tanarul s-a intoxicat cu fum in seara zilei de 7 aprilie – atunci cand ardea parlamentul moldovean, iar pompierii nu se grabeau sa stinga focul -, familia tanarului decedat sustine ca corpul lui era plin de vanatai… Vanatai ce se vor transforma intr-o mare pata a rusinii pe obrazul politiei nationale si vor scadea de tot increderea – aproape inexistenta – a cetatenilor. Mai ales ca si presedintele Voronin, si premierul Greceanai au declarat ca, la o eventuala repetare a zilei de 7 aprilie, fortele de ordine nu se vor sinchisi si vor pune armele in actiune.

Frontul mediatic. Daca, insa, arestarea tinerilor politia ar mai putea s-o justifice – chiar si in situatia in care acestia erau luati din strada (pentru ca se plimbau prin centru) sau din salile de curs la universitate – frontul deschis impotriva presei nu se incadreaza in niciun fel de norme legale si morale, nemaivorbind de cele europene. Presa independenta a devenit dusman doar pentru simplul fapt ca in ultimii opt ani a fost constant anticomunista, iar de-a lungul intregii campanii electorale a sustinut Opozitia liberala. Anume aceasta presa, astazi, este stigmatizata si acuzata chiar ca ar fi cauzat „revolutia de la Chisinau”. Anume acesti jurnalisti sunt impiedicati, in ultimele zile, sa-si exercite meseria. Metodele Puterii sunt cele mai diverse – de la provocatori (iminenti pentru asemenea tulburari) care agreseaza echipele TV pana la politisti in civil ce ridica jurnalistii din strada, in plina zi, si-i duc la sectie pentru „identificare” cand, de fapt, ii duc pentru intimidare. Comunistii moldoveni nu au avut niciodata nevoie de presa libera. Cu atat mai mult nu au nevoie de ea acum, cand ii impiedica in „procesul de auto-victimizare” si le reclama paranoia. Care, pe langa culpabilizarea Opozitiei si a presei, loveste furibund in Romania…

Frontul antiromanesc. Cine a crezut ca anul ’37 a ramas in istorie se insala. In 2009, la Chisinau, comunistii rescriu istoria si o fac exact in spiritul stalinismului. Ingredientele sunt simple – putina teorie a conspiratiei, mixata cu „fascistul roman” si „vecinul agresor” si… complotul e gata. Pentru credibilitate, il declari persona non grata pe ambasadorul roman, alungi (dupa ce-i plimbi pe la politie) jurnalistii romani (pentru ca ar transmite prea mult despre „revolutia mamaligii”), arestezi un evreu-american ce detine si cetatenie romana pe motiv ca ar fi organizat protestele, introduci vize pentru cetatenii romani – singurii europeni care vor intra in RM cu vize, pentru care e nevoie de invitatie speciala de la Interne – si declari senin ca obiectivul tau ramane, in continuare, integrarea europeana. In asteptarea unei reactii transante a UE fata de aceasta discriminare a cetatenilor sai, partea „treaza” a Moldovei traieste o simbioza de jena si umilire: suntem condusi de paranoia…

Invingatori, dar perdanti. Astazi invingatorul este Vladimir Voronin si partidul sau. Dar tot el e si marele perdant. Invingator – pentru ca a reusit sa puna Opozitia la zid, sa o faca sa se justifice in loc sa discute despre fraudarea de catre comunisti a alegerilor, sa bage frica in maturi si in copii si sa se posteze in rol de victima in fata intregii lumi. Doar nu in zadar spicherul Marian Lupu ii duce pe ambasadori „in excursie” in sediul devastat al parlamentului, iar presedintele Voronin tine briefinguri in holul trist al presedintiei… Perdant – pentru ca socul „7 aprilie” trece, iar intrebarile ce plutesc azi in aer raman, la ele urmand sa raspunda actuala Putere. Si atunci, din victime, Vladimir Voronin si acolitii sai ar putea ajunge acuzati. Caci, din toate cate se contureaza pana acum, se pare ca nu de lovitura de preluare a puterii a fost vorba pe 7 aprilie la Chisinau, cat de incercare de pastrare a acesteia.

Vinerea trecuta, ziarele independente de la Chisinau au publicat niste fotografii in care tinerii ce arboreaza drapele pe cladirea parlamentului si a presedintiei – unii si aceiasi – sunt asistati de… politisti. Inca din prima zi, presa si expertii au vorbit de o cedare prea usoara a celor doua institutii de catre organele de forta. Functionari din parlament, care solicita anonimatul, scriu pe site-uri despre faptul ca acolo domnea o atmosfera de… „asteptare” a asaltului. Nu mai exista nicio indoiala ca au fost provocatori pe care politia ar fi putut sa-i opreasca, dar nu i-a oprit. Insusi Vladimir Voronin recunoaste, intr-un interviu, ca i-a lasat intentionat pe vandali sa „mearga pana la capat”… Deci, a sacrificat intentionat „stabilitatea”.

Ce interes ar fi avut Voronin, daca oricum a castigat alegerile cu 50%? Simplu: sa anihileze celelalte 50% care nu l-au votat si sa instaureze un control total a tot ce misca in Moldova. Sa compromita orice notiune de democratie, liberalism, protest, contestare a alegerilor, spirit national, Romania, Europa, NATO, libertate. Sa ne indeparteze de Europa si sa ne lase pe mana rusilor… Precum vedeti, miza e prea mare ca sa mai conteze doua cladiri, fie ele si cele mai principale in stat. La urma urmei, in ’33, Hitler tot a dat foc Reichstagului. Scopul – si azi – scuza mijloacele.

P.S. Duminica, la Chisinau, Opozitia a organizat un mare miting de protest, pentru a milita impotriva abuzurilor politienesti. ?inand cont de teroarea ce a trecut saptamana trecuta peste Chisinau si inca mai pluteste in aer, dar si de razboiul informational de care scriam mai sus, zece mii de oameni adunati in PMAN inspira optimism. Si totusi, Moldova traieste. Rezista. Si nu se teme.