Localnicii s-au opus şi, după ce au schimbat îmbrânceli şi lovituri cu forţele transnistrene, au reuşit să obţină demontarea acestor noi posturi de control. Reacţiile de la Tiraspol par la o primă vedere amuzante, în realitate sunt cât se poate de îngrijorătoare. Să începem cu începutul: liderul de la Tiraspol Evgheni Şevciuk. Acesta a comunicat pe Facebook că „dacă cineva aşteaptă un conflict, acest lucru nu se va întâmpla”, o afirmaţie frumoasă şi elegantă, care îl pune pe Şevciuk într-o poziţie corectă. El nu doreşte conflictul, alţii sunt cei care doresc aşa ceva, el este de partea liniştii şi stabilităţii. Cine pot fi ceilalţi, cei care doresc conflictul, nu este foarte greu de aflat: se vede la televizor cine se îmbrânceşte şi cine vrea să demonteze, cine se opune oamenilor de ordine îmbrăcaţi în uniforme.

Apoi vine Nina Ştanski, şi ea comunicatoare pe Facebook. În calitatea ei de reprezentant al autorităţilor de la Tiraspol, Nina Ştanski ne-a spus că posturile de la Varniţa erau destinate eliminării contrabandei cu alcool. Şi brusc, regiunea transnistreană, din regină a contrabandei zonale, devine printr-un simplu comentariu pe Facebook campioana combaterii negoţului ilegal cu alcool. Şi drept încheiere, Nina Ştanski mai aruncă o perlă: „În Republica Moldova aşteaptă ca noi să ne mâncăm unul pe altul, aşa cum se întâmplă la ei. Radicaliştii români nu vor rata acest moment”. Două chestiuni: prima – R. Moldova este o ţară instabilă în care politicienii se mănâncă unul pe altul; a doua – după colţ stau ascunşi radicaliştii români, gata să facă unele şi altele, nu este foarte clar ce, dar cu siguranţă nimic bun. Din păcate, politicienii de la Chişinău nu se mănâncă între ei, doar experimentează diverse scenarii posibile şi legale de confruntare politică. Doar în sistemele totalitare şi dictatoriale politicienii nu se „mănâncă” între ei la televizor; în astfel de sisteme politicienii sunt executaţi şi dispar brusc, ca prin farmec.

Dar bomboana din vârful tortului vine de la presa transnistreană. Supărarea cea mare a unuia dintre oficialii separatişti, citat într-un reportaj preluat şi la Chişinău era că „În limba rusă practic nu vorbea nimeni dintre ei”, referindu-se la locuitorii din satul Varniţa care au împiedicat montarea posturilor de control. Bine, la pachet mai vine şi acuzaţia că aceşti locuitori ar fi fost beţi, dar asta apare mai mult pentru a confirma acuzaţiile de contrabandă cu alcool. Nişte contrabandişti de alcool, care se opun organelor de ordine aflându-se în stare de ebrietate, cam aceasta este tabloul pe care încearcă să îl contureze autorităţile separatiste de la Tiraspol. Ba chiar mai rău: nişte contrabandişti beţi care nu vorbesc limba rusă! Acest ultim element pare să fi deranjat cel mai mult, acesta a fost paiul care a rupt cocoaşa cămilei. Rămâne să aflăm care este legătura dintre limba rusă, radicaliştii români şi contrabanda cu alcool. Eu am înţeles aşa din tot ce s-a întâmplat: autorităţile transnistrene, fără să respecte niciunul dintre angajamentele asumate până acum, au încercat să îşi extindă controlul asupra satului Varniţa.