Conform unui banc, raiul este acolo unde în poliţie lucrează britanicii, bucătarii sunt francezi, mecanicii sunt germani şi totul e organizat de suedezi. Iadul este acolo unde în poliţie lucrează germanii, bucătarii sunt britanici, mecanicii sunt francezi şi totul este organizat de italieni.
Deşi stereotipurile par a fi glume inocente la adresa altor etnii, ele sunt periculoase pentru că pot provoca prejudecăţi. Iată de ce unul din scopurile urmărite de programele de studii la nivel internaţional este ca persoanele de diferite naţionalităţi să studieze împreună, astfel ajungând să se cunoască şi să înlăture aceste prejudecăţi.
În cele ce urmează, voi descrie câteva exemple de interacţiune cu colegii din diferite ţări, experienţă obţinută în cadrul unui program de studii european.
Italienii gesticulează mult, mănâncă spaghete şi sunt victime ale modei
Având în vedere că italienii reprezintă cel mai mare număr de studenţi internaţionali aflaţi în Franţa, normal că atunci când am ajuns la Paris, primele persoane pe care le-am cunoscut au fost anume ei. Când vecinul meu, Giuseppe, venea la bucătărie, toata lumea ştia deja că el va pregăti spaghete. Fără macaroane pentru ei mâncarea nu e completă. Cred că este vorba nu atât de un stereotip, cât de o tradiţie.
Modalitatea italienilor de a vorbi este una absolut originală. Gesturile reprezintă cea mai importantă parte a comunicării.
Nu pot afirma că toţi italienii sunt victime ale modei, dar cu siguranţă îşi aleg îmbrăcămintea cu mult gust.
Este adevărat că sunt un pic haotici şi organizarea nu este punctul lor forte. Sunt persoane generoase, agreabile în discuţii, le place să comunice mult, în special în timpul cinei sau la o cafea.
Spaniolii preferă să facă siesta şi să danseze Flamenco
Spaniolii au un regim foarte diferit de cel al altor europeni. Încep ziua de muncă la 10 dimineaţa, servesc prânzul la 15.00, dar între orele 14.00 şi 16.00 totul e închis, pentru că ei fac siesta. Cina o servesc între orele 22.00 şi 23.00 şi merg la culcare pe la 1 noaptea. Cu un astfel de program chiar că ai nevoie de siesta de la amiază! Cultura siestei se datorează climei aride pe timp de vară, dar, odată cu apariţia climatizoarelor, starea lucrurilor începe să se schimbe.
Cel mai renumit dans tradiţional spaniol este Flamenco, specific regiunii Andaluzia. Este un dans destul de complicat, care necesită o practică constantă, de aceea nu toţi spaniolii ştiu să-l danseze.
Spaniolii sunt foarte generoşi la complimente şi, când discuţi cu ei, foarte des ţi se adresează cu „drăguţo”, „frumoaso”, „scumpo” sau chiar „regino”.
Francezii – foarte politicoşi şi… un pic aroganţi
Politeţea este cheia tuturor uşilor în Franţa, chiar dacă uneori poţi simţi că nu e una sinceră, oricum e plăcut când eşti tratat respectuos.
Francezii sunt destul de orgolioşi şi… un pic aroganţi, pentru că deseori auzi de la ei precum că noi, studenţii internaţionali, suntem nişte „venetici”, că am venit să facem studii în ţara lor etc. Fiind un popor care obişnuia să cucerească pentru a se extinde, francezilor le este foarte dificil să înveţe limbi străine. Sunt patrioţi, chiar de cunosc engleza nu vor răspunde în engleză, fie de frica de a comite greşeli, fie din principiu, dar, mă rog, până la urmă istoria lor este marcată de multe şi lungi războaie cu englezii.
În ceea ce priveşte gusturile, mi-a fost dificil să mă obişnuiesc cu mâncarea lor, mai ales cu mirosul intens al renumitului caşcaval francez. Referitor la dulciuri – nimic nu se compară cu bomboanele noastre de la „Bucuria”.
Brazilienii sunt explozivi şi preferă să-ţi impună punctul lor de vedere
Din partea latin-americanilor foarte emotivi poţi să te aştepţi la orice: de la hohote de râs în toiul orelor de curs până la hohote de plâns în timpul recreaţilor din cauza unui nou eşec în relaţii. Impulsivi din fire în timpul orelor, în cadrul dezbaterilor sunt foarte activi şi ajung să se irite foarte repede, ridică vocea şi ai senzaţia că va urma o criză de furie, dar nu… ăsta e modul lor de a-şi exprima punctul de vedere şi merg până în pânzele albe dacă e necesar. Dar nu prea le place să recunoască de bună voie că exagerează. Colegele mele braziliene sunt dintre cele mai active în cadrul orelor şi, indiferent de subiectul discutat, pot să ne prezinte întotdeauna care e situaţia în Brazilia referitor la un subiect sau altul.
Primele la distracţii, ele mereu ne amintesc cât de important este să preţuim momentul şi să profităm de oportunitatea pe care o avem. Aşa că, pentru vineri seară, ele au grijă să organizeze programul distractiv.
Indienii – mereu gata să-ţi ofere o cană de „ceai adevărat”
Cel mai delicios şi aromat ceai se consideră cel indian, nu? Mare dezamăgire să descopăr că indienii amestecă bunătatea de ceai cu… lapte.
Sunt foarte tradiţionalişti din fire. Deşi credeam că doar în filme părinţii aleg soţii şi soţiile pentru copiii lor, am fost uimită să aflu că această tradiţie este respectată şi acum, mai mult decât atât, e o mare ofensă la adresa părinţilor să nu accepţi alegerea lor.
Domeniul în care se specializează cel mai mult indienii sunt tehnologiile informaţionale. Sunt persoane binevoitoare, gata să te ajute dacă ai nevoie şi sunt foarte modeşti în comportament.
Canadienii sunt individualişti şi indiferenţi
Individualismul este caracteristic popoarelor nord-americane, este un specific cultural. Drept exemplu, vă prezint cazul colegei mele din Canada cu care am studiat la Paris şi acum suntem la Barcelona în cadrul aceluiaşi modul de seminare. Conform regulilor, în Franţa nu este permis să mănânci în timpul lecţiilor, însă colega mea canadiană, fără nicio jenă, putea să scoată din geantă mâncarea şi să-şi organizeze o adevărată sărbătoare gastronomică. Începea cu un iaurt, apoi urma o tartină mare, învelită în foaie de aluminiu şi care producea un zgomot infernal, iar la sfârşit urma desertul – câteva fructe. Când s-a întâmplat prima dată, toţi colegii, inclusiv profesorul francez, au fost atât de şocaţi, încât nimeni nu a fost în stare să facă vreun comentariu. Canadianca noastră a continuat „ritualul” şi în cadrul altor ore, însă absolut nimeni nu a făcut o remarcă, deşi în mimica celor din jur se putea citi uşor o imensă nedumerire, chiar un dezgust. Când am venit în Spania, ea tot obişnuia să mănânce în cadrul orelor, până când o profesoară, văzând pe masă geanta fetei, a ripostat: „Doar nu crezi că o să începi să mănânci în timpul orei, aşa ceva nu e permis!”. Canadianca, foarte nedumerită, i-a răspuns: „Straniu, până acum aveam dreptul”. Ea nici nu conştientiza că ceea ce face este împotriva normelor sociale din Europa.
În concluzie, aş putea menţiona faptul că, deşi se încearcă să ni se ofere şi să ni se creeze condiţii egale de studii în cadrul unui program multinaţional care urmăreşte scopul uniformizării profesionale, totuşi ne dăm seama că lumea este fermecătoare prin diversitatea ei.
Ana Niculăeş
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
